Tranzitul lui Venus din 2012

Pentru a-mi lua gândul de la ziua de ieri, de la rezultatele dezastroase ale votului și în același timp pentru a mă calma o să vă povestesc cum am întâmpinat tranzitul planetei Venus peste suprafața soarelui din 6 Iunie 2012. Un eveniment de neuitat, un eveniment care îl vezi o dată în viață (LITERAL).

Ultimul tranzit al planetei Venus a fost în 2004. Acest tranzit venusian se produce în pereche ca să îi spun așa la interval de 8 ani iar apoi la peste 100 de ani (intervalul variază de la un tranzit la celălalt), în cazul nostru, dupa tranzitul de anul acesta următorul va fi în 2117 și 2125 adică peste 105 respectiv 113 ani.

Nu știu câți dintre voi își mai aduc aminte, dar în luna Mai și Iunie 2012 am avut parte de ploi abundente întocmai ca în acest an.

"În ultimile două săptămâni de dinaintea tranzitului cerul a fost groaznic, ploi aproape zilnic și m-am temut că așa va fi și în ziua tranzitului. Cu o seară înainte de tranzit am început pregătirile. Am împachetat telescopul, mi-am aranjat toate accesoriile, am încărcat bateriile de la camera foto, etc… Cu tot optimismul ce l-am avut când m-am dus la culcare, la ora 4 dimineața când m-am trezit mi-a pierit tot cheful. Cerul era plin de nori și nu se simțea pic de vânt!

Mi-am adunat toate lucrurile într-un singur loc și l-am așteptat pe un prieten să mă ia cu mașina până la hotel. Am ajuns la Intercontinental în jurul orei 4 și jumătate; unul dintre prieteni și paznicul care a fost cu noi pe 15 mai pe terasa hotelului (în recunoaștere) erau deja acolo în interiorul hotelului. Am descărcat telescopul în holul hotelului, așteptând și restul echipei ( încă 3 persoane). Eram 8 persoane în total.

După ce au venit și restul băieților, ne-am inghesuit în lift și am urcat la terasa de la etajul 17.  Când am intrat pe terasă am fost surprins să văd cât de cald era, plus că vântul nu batea mai deloc. Cerul era la fel de înnorat. Ne-am apucat să montăm instrumentele în timp ce norii încă stăpâneau cerul; erau totuși mici porțiuni în care aceștia se împrăștiaseră. După ce ne-am montat aparatele și ne chinuiam să prindem semnal de internet (deoarece promisesem că vom transmite live evenimentul) printre nori s-a zărit faimoasa culoare roșie a răsăritului de soare. Era ora 5:34. Văzând că avem fâșii de cer libere exact pe direcția soarelui, am îndreptat toți telescopul spre acesta. Iar asta am putut zări printre nori:


Bineînțeles că prioritatea am dat-o observației vizuale, să bag eu ochiul în ocular și să văd Venus și nu să fac fotografii în acel moment. Și am și văzut-o :) Un disc negru, perfect rotund într-un contrast superb cu roșeața soarelui. Abia după ce m-am delectat cu privirea din ocular, am început să pozez – și așa a ieșit fotografia de mai sus în care Venus deja nu mai era vizibil din cauza fâșiei de nor din centrul imaginii. Din clipa aceea nu m-a mai interesat nimic, putea să vină și tornadă, uragan, ploi acide….etc, mi-am îndeplinit dorința: am văzut tranzitul lui Venus pentru prima și ultima oară!!!
După gaura aceasta în nori care a durat să zicem cel mult 5-6 minute, până la ora 7 și câteva minute, privirea noastră a fost asta:


Așa că am început să ne facem poze între noi. Dar nu s-a terminat totul aici :)



La 7 și câteva minute a reapărut soarele! S-a eliberat o porțiune de cer destul de mare în jurul soarelui cât să putem face destule fotografii. Eu am avut probleme cu legarea la laptop a camerei foto pe care ar fi trebuit să o folosesc la captura de fotografii, așa că am folosit săpuniera din dotare ținută în mână. Rezultatele au fost următoarele:


Transmisie live nu am mai reușit să facem din cauză că nu am avut acces la internet, fotografii prea reușite nu am făcut (aici a jucat un rol important și atmosfera, chiar dacă soarele era vizibil prin telescop, o peliculă subțire de nori tot îl acoperea) însă per total am fost extrem de mulțumit că am reușit să văd acest tranzit! Cu ocazia aceasta îi mulțumesc prietenului meu Gabriel Corban pentru organizarea evenimentului cât și bunăvoinței conducerii hotelului Intercontinental că ne-a permis accesul."

Și cam asta a fost experiența mea din 2012.

Înaintea tranzitului din 2004, ultimul tranzit a fost observat în anul 1882 adică la 122 de ani diferență. William Harkness de la Observatorul Naval al Statelor Unite scria în jurnalul său în 1882:

“Nu va mai exista un alt tranzit până când peste Pământ va răsări secolul XXI al erei noastre iar florile vor fi în plină viață în Iunie 2004. Cum va evolua știința până atunci….numai Dumnezeu știe”
Share this article with your friends.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu