Distanțele dintre planetele Sistemului Solar

Zilele trecute vorbeam cu un amic despre planetele din Sistemul Solar și cum le poți vedea cu ochiul liber pe cer! Teoretic poți vedea și Uranus cu ochii liberi - asta deoarece se încadrează în magnitudinea limită pentru ochiul uman care este de 6.5. Uranus are magnitudinea de 6 - 6.2. Deci teoretic, de pe un cer negru, negru se poate vedea (asta dacă știi unde să te uiți). În practică e mai greu! Eu nu am reușit nici acum să văd Uranus (prin telescop) ... sau poate l-am văzut și nu știam că e acolo :) E cam greu cu planetele astea îndepărtate. Vorbim totuși de o distanță de 2.7 miliarde de km ...

Și acum că am ajuns la distanța dintre planete, mai jos aveți un grafic preluat de la planetsedu.com, unde găsim distanțele dintre planetele Sistemului Solar.

P.S: Acesta va fi ultimul meu articol pe anul acesta! Vin sărbătorile și mai mult ca sigur nu voi avea timp să mai scriu pe blog! Toate acestea fiind spuse, vă urez Sărbători Fericite și La Mulți Ani!
Să ne auzim cu bine în 2015!

Enjoy!

De la	La	Medie (AU)	Medie (Mile)	Medie (Kilometri)
Mercur	Venus	0.33	30,675,416	49,367,297
Mercur	Pământ	0.61	56,703,043	91,254,701
Mercur	Marte	1.13	105,040,062	169,045,594
Mercur	Jupiter	4.81	447,117,434	719,565,760
Mercur	Saturn	9.15	850,545,638	1,368,820,520
Mercur	Uranus	18.75	1,742,921,389	2,804,960,081
Mercur	Neptun	29.67	2,757,998,806	4,438,568,833
Venus	Pământ	0.28	26,027,626	41,887,404
Venus	Mars	0.8	74,364,646	119,678,297
Venus	Jupiter	4.48	416,442,017	670,198,462
Venus	Saturn	8.82	819,870,221	1,319,453,222
Venus	Uranus	18.42	1,712,245,973	2,755,592,784
Venus	Neptun	29.34	2,727,323,390	4,389,201,535
Pământ	Marte	0.52	48,337,020	77,790,893
Pământ	Jupiter	4.2	390,414,391	628,311,058
Pământ	Saturn	8.54	793,842,595	1,277,565,818
Pământ	Uranus	18.14	1,686,218,347	2,71,3705,380
Pământ	Neptun	29.06	2,701,295,764	4,347,314,131
Marte	Jupiter	3.68	342,077,371	550,520,165
Marte	Saturn	8.02	745,505,576	1,199,774,925
Marte	Uranus	17.62	1,637,881,327	2,635,914,487
Marte	Neptun	28.54	2,652,958,744	4,269,523,238
Jupiter	Saturn	4.34	403,428,204	649,254,760
Jupiter	Uranus	13.94	1,295,803,955	2,085,394,322
Jupiter	Neptun	24.86	2,310,881,373	3,719,003,073
Saturn	Uranus	9.6	892,375,751	1,436,139,562
Saturn	Neptun	20.52	1,907,453,168	3,069,748,313
Uranus	Neptun	10.92	1,015,077,417	1,633,608,751

Read More

Luna și Saturn - fotografie prin telescop

Și pentru că v-am promis că o să caut și celelalte (s-a dovedit a fi cealaltă) pozeă cu Saturn, o să mă țin de cuvânt și o pun aici împreună cu 5 cadre ale satelitului nostru natural: Luna. Pozele au fost făcute prin camera foto planetară dedicată QHY5L-II pe 19 Iulie 2013 (am ales această dată cu un scop). Calitatea fotografiilor este ridicată la Lună. La Saturn însă, imaginile sunt departe de ce am reușit cu DSLR-ul la fotografierea planetei Saturn din Martie 2013.

La Saturn rezultatul a fost oarecum satisfăcător, transparența cerului nu a fost prea grozavă și nu în ultimul rând, chiar am nevoie de un Barlow mai mare pentru Saturn. Barlow-ul din dotare care marește distanța focală de 2 ori nu este suficient, planeta fiind prea mică pentru a vedea detalii. La Lună a fost mult mai bine în ciuda turbulențelor destul de mari. Am prelucrat și zone mai interesante de pe suprafața Lunii precum: craterul Plato, Copernicus, Schiller și preferatul meu craterul Clavius.

În a 3-a imagine aveți o panoramă cu Luna!
Datorită cipului mic al camerei, a trebuit să împart Luna în 4 zone de captură! Abia așa reușind să cuprind toată suprafața Lunii. Pentru fiecare zonă am tras 2500 de cadre tiff. În total am tras aproximativ 10.000 de cadre tiff. Pentru fiecare zonă în parte s-a făcut stack din cele 2500 de cadre tiff, iar apoi stitching și editare în Ps. Captura a durat în jur de o oră cu tot cu repoziționări și perioade de așteptare ca atmosfera să se calmeze! Stackingul și editarea a durat mult mai mult - în jur de 3 zile.

Instrumentele utilizate:

• Camera de achiziție: QHY5II-L cu cip monocrom
• Telescop: Skywatcher 150/750mm Black Diamond pe montură NEQ3-2

De ce am ales data de 19 Iulie 2013 ? Păi pentru că în acea zi, la ora 21:27 GMT, sonda spațială Cassini care se află la un miliard de km distanță orbitând în jurul planetei Saturn, și-a îndreptat obiectivul către Pământ și ne-a fotografiat în același cadru cu imensa planetă Saturn, Marte și Venus.

Iar în timp ce Cassini ne fotografia, de la etajul 1 al unui bloc din București, la o distanță de un miliard de km, aveam la rândul meu camera îndreptată către Saturn și Cassini :)

Craterul Copernicus

Craterul Clavius (craterul cel mare de sus-stânga)

Craterul Schiller (mijloc)

Craterul Plato (dreapta jos)

Saturn

Saturn și Terra (steaua albastră de sub inele) Credit: Cassini/NASA

Read More

Jupiter fotografiat prin telescop

Până în momentul de față, am reușit să capturez planeta Jupiter doar de 2 ori. Prima oară cu ocazia ocultației din Iulie 2012, iar a 2-a oară în noaptea de Revelion tot în 2012. La Jupiter nu am de spus o poveste asemănătoare celei cu Saturn fotografiat prin telescop - e adevărat că eram privit cam ciudat de trecători în noaptea de Revelion cu telescopul în stradă. Mai jos aveți rezultatele destul de slabe - făcute printr-o săpunieră ținută în mână. :)

Read More

Saturn - fotografie prin telescop

Doar două fotografii ale planetei Saturn le-am păstrat în PC pentru că arată foarte bine diferența dintre ceea ce poți face cu un simplu webcam și cu un aparat DSLR bun. Imaginile sunt grăitoare. Ambele fotografii sunt făcute în luna Martie pe un ger năpraznic doar că la un an distanță una de cealaltă. Fotografia din Martie 2012 a fost și prima mea captură foto a planetei Saturn - apoi între timp au urmat și alte capturi cu diferite camere slăbuțe dpdv  al calității imaginii(le voi urca și pe acelea imediat ce le găsesc prin cloud).

În cele din urmă după un an de teste în care mi-am îmbunătățit tehnica foto și cea de procesare a imaginii, mi-am zis: hai să încerc cu un DSLR. Dar de unde fac eu rost de un DSLR?
Așa că am rugat un amic să-mi împrumute aparatul lui (un Canon 500D) pentru câteva seri. După lungi insistențe, am reușit să-l conving să mi-l împrumute pentru o seară măcar. Acum a rămas întrebarea: unde mă duc să fotografiez planeta? Pentru cele mai bune rezultate trebuia să fac acest lucru afară în câmp și când planeta se afla deasupra capului...adică la ora 4 dimineața. Mi-am ales ca locație un câmp de la marginea orașului, mi-am adunat instrumentele, plus un spray paralizant și un baston cu electroșoc de 2 milioane de volți (better safe than sorry), le-am urcat în mașină și hop la drum!

Am ajuns acolo pe la ora 3 și ceva, până mi-am instalat telescopul cu toate cele necesare s-a făcut 3:30. Am aruncat un ochi la Saturn care fierbea în ocular și am zis că trebuie să mai aștept până se aclimatizează telescopul. Am aruncat o privire în jur și totul era okay, mai puțin gerul îngrozitor de afară. Și s-a făcut și ora 4. Saturn se mai "calmase în ocular" și am zis că e timpul să încerc o captură video. Am dat drumul la aparat să captureze clipuri de câte 1 minut fiecare. Nu trec 5 minute că mă trezesc cu o mașină de poliție cu girofarurile în funcțiune ce se îndrepta spre mine. Eu fiind foarte aproape de CET Progresu și aveam și pozițiile puse la mașină am fost detectat imediat ca suspect de către vigilenții agenți de poliție.

Au tras mașina la vreo 10 m de mașina mea, au coborât din mașină și s-au îndreptat spre mine. Doi tipi pe la vreo 30-35 de ani. Ne-am salutat cu bună dimineața, după care unul din ei: ce aveți acolo ?
Și le-am prezentat băieților telescopul și le-am spus ce pozez. Vaiiii și se poate vedea așa ceva prin telescop ? Și cum arată ? Pot să văd ?

Am oprit aparatul de fotografiat care deja își făcuse treaba între timp și le-am arătat băieților Saturnul, Luna, M3, M4, M5, M13 (la care au rămas cu gura căscată) și Ring Nebula. Și uite așa am avut și pază asigurată și am și socializat cu altcineva decât cu gândurile mele!

Mai jos pozele!

Saturn 3 Martie 2013 (adăugată ulterior)

Saturn 3 Martie 2013

Primul meu Saturn 31 Martie 2012

Read More

Echipamentul meu astronomic

Așa cum am menționat dacă ați citit pagina despre mine, dețin un telescop reflector (newtonian) produs de firma Sky-Watcher cu o apertură de 150mm și distanța focală de 750mm. Raportul focal f/5 al telescopului este un avantaj atât pentru astrofotografie (fiind necesar timpi de expunere mai mici) cât și vizual, imaginea nu se întunecă foarte tare la grosismente mari. Montura este una de tip ecuatorială 3-2 cu un trepied de oțel de 2″ foarte solid.
De curând mi-am achiziționat și un Canon 450D pentru fotografii de calitate mai bună și urmează să îmi motorizez montura pentru a putea fotografia și obiecte deepsky (glaxii, nebuloase, roiuri stelare). Așa că deocamdată o să mă rezum la fotografie lunară, solară și planetară.
Pentru captura de imagini prin telescop, pe lângă 450D, mă mai folosesc și de o cameră foto dedicată și anume un QHY5L-II monocrom. Între timp de când am telescopul pe lângă accesoriile din dotare (un Super 25mm, Super 10mm și Barlow 2x) mi-am mai cumpărat și un ocular SkyWatcher UWA Gold Line de 6mm pentru planetare mai mult, dar e bun și la obiecte luminoase cum ar fi M42, Dumbbell nebula și altele.
Cu ocazia tranzitului venusian pe suprafața Soarelui mi-am cumpărat și un filtru solar Baader pentru vizual dar este bun și la fotografie. Apoi mai târziu am văzut un binoclu interesant la Lidl și după ce am vazut părerile foarte bune ale unor prieteni de ai mei (astronomi amatori) l-am cumpărat și sunt chiar mulțumit de el; este vorba de Auriol 10x50. Mai jos aveți câteva fotografii cu accesoriile și cu telescopul.

Filtrul solar

Ocularele

Telescopul în locul de observații

Eu și telescopul meu (cel negru din fundal)

Binoclul Auriol

Vine și cu husă :)

Add caption

Camera pentru imagini planetare

Este micuță și rea

QHY5L-II

Read More

Star Party Național

Trebuie neapărat să vă povestesc despre experiența mea de la prima ieșire la stele (star party) la nivel național organizată în România. Am trăit o experiență grozavă, într-un cadru de vis, cu niște oameni de calitate și bun simț.

Perioada: 10-12 Mai 2013
Locația: Plaiul Lisei, Sâmbăta de Sus, județul Brașov – o zonă aflată la poalele munților Făgăraș
Participanți: aprox. 40 de persoane – membri ai forumului astronomy.ro

Cadrul natural a fost unul extraordinar, am avut parte de o vreme incredibilă având în vedere că în munții Făgăraș zilele/nopțile senine sunt foarte rare ( sub 30 pe an) iar noi am avut 2 nopți senine consecutive.


În prima seară datorită oboselii acumulate pe drum, nu am fost în stare să îmi fac un plan concret de observații, așa că am văzut ce mi-a căzut mai la îndemână adică obiectele cu care eram familiarizat. Aici s-a numărat roiul globular M13, M57 – Ring nebula, M44 – Beehive cluster, Mel 111 – un roi deschis foarte drăguț, iar cea mai mare parte a observațiilor prin telescop a fost axată pe Saturn. După care am luat binoclul din dotare Auriol 10×50 și m-am plimbat pe tot cerul de la un capăt la celălalt fiind întins pe spate; este o senzație extraordinară să privești cerul așa – recomand!

În ultima seară am fost odihnit, cerul a fost mult mai bun dpdv al transparenței și a seeing-ului așa că m-am apucat de vânat obiecte pe care nu le mai văzusem până în prezent. Mi-am aliniat pentru prima oară montura pe Polaris și am trecut la vânătoare. Pentru că M51 este galaxia mea preferată, nu m-am putut abține să nu trec și pe la ea – acesta fiind primul obiect deepsky al serii. Am invitat și câțiva colegi să privească această galaxie magnifică prin telescopul meu, iar ca urmare am fost si eu invitat să privesc M57 și M51 printr-un Dobsonian de 400mm  f/4.4  :O.
Cum s-a văzut prin acest "monstru"? Păi M57 s-a văzut clar mult mai bine și am văzut și ceva nuanțe de roșu și parcă și ceva verzui, iar la M51 s-au văzut brațele spirale în detaliu observând la fel nuanțe de roșu deschis, apropiat de roz.
După experiența prin telescopul monstru, am trecut mai departe la observații prin telescopul meu. Următoarele obiecte au fost:

M64 – Black Eye galaxy – o galaxie spirală localizată în constelația Coma Berenices la o distanță de 24 ± 2 milioane de ani lumină depărtare de Pământ. Galaxia are magnitudinea aparentă de 8.4 iar pentru a o localiza m-am folosit de roiul deschis Mel 111. Se observă cum mijlocul galaxiei este mult mai strălucitor în timp ce marginea este obscură.

M64 - Black Eye Galaxy; Credit: astronight.com

M94 – o galaxie spirală aflată pe cer aproape de M51 adică tot în constelația Canes Venatici însă la o depărtare de 16 ± 3 milioane de ani lumină. Cu o magnitudine aparentă de 8.99 am reușit să o găsesc extrem de repede, fixând telescopul la jumătatea distanței dintre cele două stele ale constelației. De acolo a fost foarte simplu să dau de aceasta! Galaxia prezintă 3 “straturi” ca să zic așa și anume: stratul din interior care este mai stralucitor, stratul care îl înconjoară pe acesta adică stratul de mijloc care este mai slab stralucitor dar evident și stratul exterior (halo-ul) care este vizibil foarte slab și uneori cu vedere periferică.

M94; Credit: mistisoftware.com

M104 – Sombrero galaxy – o galaxie spirală nebarată (adică fără acea bară centrala tipică galaxiilor spirale) localizată în constelația Fecioară undeva la 29 ± 2 milioane de ani lumină depărtare. Este localizată într-un câmp mai sărăcăcios de stele chiar lângă un asterism interesant sub formă de 7 sau L, depinde cum aveți orientat telescopul. La prima vedere se distinge doar o dungă subțire de lumină. La o privire mai atentă se vede cum apare ca din minune acel halou în jurul acelei dungi subțiri de lumină. Am stat și m-am uitat la ea minute în șir minunându-mă de priveliște. Fantastic!

M104 - Sombrero Galaxy; Credit: NASA

Tripletul din Leo - este vorba de 3 galaxii (M65, M66, NGC3628)  grupate într-un câmp foarte restrâns din constelația Leul. M65 este localizată la 35 milioane de ani lumină, M66 care este și cea mai strălucitoare din grup este localizată la 36 ± 4 milioane ani lumină, iar NGC 3628 la 35 milioane ani lumină. M65 și M66 sunt galaxii spirale intermediare, iar NGC3628 este o galaxie spirală nebarată și este și cea mai slab strălucitoare dintre acestea.

M65, M66, NGC3628 Leo's Triplet; Credit: astronomyphotos.com

M27 – Dumbbell nebula – este o nebuloasă planetară în constelația Vulpelcula la o distanță de aprox. 1300 ani lumină și una dintre preferatele mele ca de altfel și ale altor amatori.

M27 - Dumbbell Nebula; Credit: princeton.edu

M3, M4, M5 - roiuri globulare deosebit de spectaculoare pe un cer fără poluare luminoasă cum a fost cerul de la Lisa.

M3; Credit: S. Kafka & K. Honeycutt

M4; Credit: Rolf Wahl Olsen

M5; Credit: ESA/HUBBLE/NASA

Cam astea au fost observațiile din acea seară. Mai jos câteva poze de la reuniune! :)

Read More

Giganții Universului - NGC 6872

Spectaculoasa galaxie din imaginea de mai jos – NGC 6872 – este o galaxie spirală barată și se găsește în constelația Pavos din emisfera sudică la o distanță de 212 milioane de ani lumină. Deci pentru observatorii din emisfera nordică cu un telescop pe măsură, galaxia nu poate fi observată din păcate.
O echipă de astronomi din SUA, Chile și Brazilia au încoronat galaxia ca fiind una dintre cele mai mari din întreg universul observabil pe baza datelor colectate de către misiunea GALEX ( Galaxy Evolution Explorer) a NASA. Măsurată cap-coadă de-a lungul celor două brațe spirale larg deschise, NGC 6872 se întinde mai mult de 522.000 de ani lumină – de cinci ori mai mare decât galaxia noastră. Fără posibilitatea datelor primite de la GALEX care a putut detecta lumina ultavioletă ale celor mai tinere stele din galaxie, oamenii de știință nu ar fi reușit să vadă întreaga întindere a acestui sistem.
Aspectul neobișnuit/ciudat al galaxiei provine din interacționarea acesteia cu o altă galaxie mult mai mică IC4970, această coliziune fiind responsabilă de dimensiunea masivă a galaxiei.

NGC 6872; Credits: ESO/VLT

NGC 6872; Credits: Sydney Girls High School Astronomy Club,
Travis Rector (Univ. Alaska), Ángel López-Sánchez (Australian Astronomical Obs./ Macquarie Univ.), Australian Gemini Office

Read More

Ce vreți să vedeți prin telescop ?

Acum că v-am prezentat diferitele tipuri de telescoape care există pe piață, probabil că vă întrebați care este telescopul perfect pentru mine ?

Asta depinde de ceea ce vreți să vedeți cu el…. Trebuie să vă spun de la început și să aveți în vedere totdeauna lucrul acesta: dacă aveți pretenția să vedeți imagini prin telescop ca acelea pe care le vedeți în revistele de specialitate, la televizor sau pe internet la NASA, ESO…..etc, veți fi foarte dezamăgiți – indiferent de ce telescop veți vrea să folosiți. Acele imagini au fost capturate folosind camere foto extrem de sensibile la lumină și la expuneri foarte lungi de la zeci de minute, la câteva ore până la câteva zile (cum este cazul fotografiei UDF al Hubble). Culori ca în acele imagini superbe nu puteți vedea în niciun telescop de pe fața pământului. Și totul ține de natura ochilor noștrii. Sunt pur și simplu prea slabi pentru a aduna destula informație de la o sursă de lumină foarte foarte foarte slabă.

Privind prin telescop puteți vedea obiectele doar în alb negru. Excepție de la această regulă fac planetele din sistemul nostru solar și stelele mai strălucitoare. Aici într-adevăr veți vedea culori și veți fi impresionați – cum am rămas eu și sunt de fiecare dată când privesc Saturnul.
Un alt factor pe care trebuie să îl luați în considerație este puterea de mărire a telescopului sau grosismentul cum i se spune în rândul astronomilor. Majoritatea începătorilor pun mare accent pe acest detaliu și fac o mare greșeală deoarece au impresia că grosismentul este cel mai important factor al unui telescop și se ghidează după acesta în alegerea unui instrument, iar comercianții se bazează pe acest lucru pentru a face profit.



Grosismentul nu este o funcție de măsurare a capacității/performanței unui telescop. Puterea unui telescop este dată de capacitatea acestuia de a colecta cât mai multă lumină și a proiecta fasciculul în focar fără distorsiuni majore. Cu alte cuvinte într-o ordine oarecare, apertură mare și calitatea materialelor excelentă.
Cele mai bune observații sunt făcute la o putere de mărire mică, deoarece imaginea este mai clară, luminoasă și mai stabilă. Grosisment mic înseamnă ceva între 30x și 50-60x. Obiectele care necesită putere de mărire mare sunt stelele duble pentru a le putea vedea individual (rezolva/despărți este termenul folosit). Desigur puteți folosi magnificație mare și pentru a vedea craterele lunare și planetele, însă veți observa că pe măsură ce măriți, imaginea se întunecă. De aceea este recomandat ca aceasta să se facă pe obiectele mai luminoase.

Eu unul foarte rar folosesc grosismente mari. Vă recomand să vă cumpărați oculare de lungimi focale diferite care vă vor oferi grosismente diferite, evitând astfel introducerea unui barlow. Pentru cele mai bune observații aveți nevoie să fiți într-o zonă cu un cer cât mai negru, departe de luminile orașului pentru a putea vedea obiectele foarte slab luminate. Atmosfera de asemenea trebuie să fie calmă, transparentă, altfel veți ajunge cu o imagine care va “fierbe” în ocular.
Dacă vreți să faceți observații planetare, aveți nevoie de un telescop care vă oferă o imagine sharp și cu un contrast ridicat – iar aici cea mai bună alegere pentru voi este un telescop refractor/o lunetă. Planetele fiind obiecte destul de strălucitoare nu veți avea nevoie de aperturi mari. Desigur puteți vedea și galaxiile apropiate cum ar fi Andromeda, M33 și marea nebuloasă din Orion (M42), roiuri de stele mai strălucitoare. Dar pentru o vedere mai bună aveți nevoie de aperturi mai mari.
Aici intervine în ajutorul vostru telescopul reflector. Acesta este excelent pentru vizualizarea obiectelor deepsky precum galaxii îndepărtate slab luminate, roiuri de stele, stele duble….etc.
Telescoapele catadioptrice sunt excelente pentru un compromis între cele două mai sus amintite. Este foarte bun atât la planetare cât și la deepsky, dar este mai scump decât un reflector la aceeași apertură.

Alegerea este a voastră! Dacă aveți o groază de bani – mergeți pe un refractor Takahashi! Nu veți regreta alegerea făcută!

Cam așa veți vedea Saturnul în nopțile excelente!

Read More

Ce telescop cumpăr ?

Dacă sunteți interesați de domeniul astronomic și vreți să faceți primii pași în studierea cerului o să vreți să vă luați un telescop care să vă satisfacă curiozitățile și eventual să vă țina interesați de astronomie. Pentru un începător în ale observațiilor astronomice, foarte multă lume recomandă folosirea unui binoclu. Binoclul având un câmp vizual mare vă ajută să vă obișnuiți cu cerul – este un instrument foarte util pentru un începător care nu cunoaște constelațiile și care nu știe să facă deosebirea dintre stele și planete.

Ce binoclu să cumpărați ?

Evident nu orice binoclu luat din Castani, târguri sau supermarketuri – asta dacă vreți ca imaginea oferită să fie clară, corectă, fără distorsiuni și alte defecte optice. Recomandat este un binoclu cu un diametru cât mai mare și care să nu mărească mai mult de 10-15x. Ce trece de această mărire deja prezintă probleme la stabilitatea imaginii. Eu vă recomand un binoclu 10×50 [asta înseamnă că binoclul are diametrul lentilei de 50mm și o mărire de 10x], dar puteți de asemenea opta pentru unul și mai mare – este la latitudinea voastră. De asemenea vă recomand ca binoclul să aibe mărirea fixă și nu cu zoom 8-15x sau alte combinații. De ce? Pentru că prin construcția ulterioară a sistemului zoom se introduc compromisuri în sistemul optic, acesta fiind mult mai slab decât unul cu grosisment (mărire) fix.

Dacă sunteți o persoană ca mine și nu vreți să dați o sumă destul de importantă pentru achiziția unui binoclu bun, veți opta în schimb pentru un telescop. La o adică o să vină și binoclul pe parcurs că deh, este un instrument util oricărui amator de stele - ultra portabil și în plus poți sta culcat pe iarbă în timp ce admiri cerul de aproape ceea ce nu poți face cu un telescop. Așa că cei care optează pentru un telescop trebuie să știe că există mai multe tipuri iar acestea se deosebesc prin construcție.

1. Telescopul refractor (numit și lunetă)
2. Telescopul reflector
3 și 4 Telescopul catadioptric

După cum se vede în imagine, aceste telescoape au construcții diferite. Sistemul lor optic este diferit.

1. Telescopul refractor
Acestea sunt telescoapele care probabil le-ați văzut prin filmele americane, în biroul vreunui șef.
Cum funcționează acestea ?
Așa cum se poate vedea în diagrama de mai jos
- lumina intră prin lentila obiectiv a lunetei
- lentila apoi îndoaie și refractă fasciculul de lumină într-un punct focal
- acesta este apoi mărit de către ocularul lunetei și proiectat prin acesta în ochii noștrii.

Pro: este foarte ușor de folosit, necesită foarte puțină întreținere, sunt mult mai fiabile datorită faptului că sistemul optic este fixat și aliniat permanent. Sunt foarte bune la observații planetare datorită construcției lor cu focală relativ mare. Se pot folosi și la deepsky însă este nevoie de apertură mai mare pentru a putea strange suficientă lumină de la obiectele slabe în luminozitate.

Contra: Sunt grele și lungi (lucru care are impact asupra transportului) și extrem de scumpe la aperturi mai mari.

2. Reflectorul cunoscut și ca newtonian sau dobsonian (ultimul este numit așa datorită monturii speciale)
Reflectorul are un sistem optic mai complex decât al unei lunete deoarece folosește o oglindă pentru a reflecta fasciculul de lumină în interior.
Lumina intră prin tub până la capătul acesteia unde este reflectată de o oglindă concavă numită și oglindă primară către o oglindă mai mică (oglindă secundară) la capătul celălalt al telescopului. Apoi oglinda secundară reflectă lumina primită către ocularul care este introdus în lateralul tubului optic. Mai jos aveți diagrama.

Pro: Compacte, portabile, accesibile ca preț, disponibile cu aperturi mari 200-300mm deoarece costul producției de oglinzi este mai scăzut ceea ce înseamnă că este excelent pentru obiecte deepsky precum nebuloase, galaxii slabe în luminozitate iar datorită faptului că lumina este reflectată și nu refractată produce mai puține aberații optice.
Contra: optica are nevoie de aliniere regulată mai ales după transport. După câțiva ani de folosire intensă poate avea nevoie de realuminizare, reargintare.

3. Catadioptricele
Acestea sunt o combinație între sistemul optic al reflectoarelor și al refractoarelor – utilizează atât oglinzi cât și lentile. Sunt destul de populare acestea datorită dimensiunilor reduse. Aici deosebim două tipuri principale de catadioptrice: Schmidt-Cassegrain și Maksutov-Cassegrain.

Cum funcționează ?
- lumina intră la un capăt printr-o lentilă corectoare cu rolul de a corecta aberațiile
- apoi fasciculul este reflectat de către oglinda primară către oglinda secundară montată în centrul lentilei corectoare  în capătul opus
- lumina este reflectată din nou printr-o gaura în oglinda primară ajungând astfel la ocular.
Pro: extrem de compacte și portabile, disponibile în aperturi mari dar și cu focale mari datorită traseului lung al luminii în mediul optic, folosește avantajele atât a telescoapelor refractoare cât și a celor reflectoare, făcându-l un telescop bun atât la planetare cât și la deepsky.
Contra: la aperturi mari este mai scump decât un reflector, poate suferi ușoare pierderi de lumină datorită poziției oglinzii secundare.

Acum acestea fiind spuse este la latitudinea voastră să vă alegeți telescopul în funcție de ceea ce vreți să faceți cu el. Și aveți în vedere următorul fapt: nu alegeți niciodată un telescop doar bazați doar pe ceea ce ați văzut în acest articol/sau în oricare altul. Citiți, întrebați pe cât mai mulți cunoscători și luați decizia potrivită pentru voi.

Cer senin!

PUTEȚI CONSULTA O LISTĂ CU TELESCOAPE ȘI PREȚURI AICI!

Read More