Se afișează postările cu eticheta Observatii astronomice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Observatii astronomice. Afișați toate postările

Cum vedeți cometa Lovejoy


Am văzut Lovejoy! Da, aseară am văzut cometa Lovejoy pentru prima oară și voi profita de cerul senin din zilele acestea pentru a o vedea din nou și a o fotografia!

Deși cometa a fost în cel mai apropiat punct față de Pământ pe 7 Ianuarie (la 70 milioane de km), poate fi observată foarte bine până pe 17 Ianuarie, după care urcă tot mai sus pe cer, pierde din strălucire și va fi mai greu de detectat pe un cer de oraș. Cometa C/2014 Q2 Lovejoy este o cometă cu o orbită foarte mare - aproximativ 11,000 de ani.

Așa că profitați de cerul senin și uitați-vă după cometă! Următoarea trecere a cometei va fi abia peste 8,000 de ani - deci... acum e timpul!

De ce aveți nevoie pentru a vedea cometa: 

- dacă locuiți în oraș aveți nevoie măcar de un binoclu pentru a o putea observa.
- dacă locuiți departe de oraș încercați mai întâi cu ohiul liber să o căutați pe cer, apoi încercați cu binoclul pentru o vedere mai bună.

Având o magnitudine curentă de 4.6 cometa este vizibilă cu ochiul liber din zone rurale, departe de lumina parazită a orașelor. Eu am încercat cu ochiul liber, și cu ochelari de vedere și nu am distins nimic de pe cerul meu de oraș.

Cum găsiți cometa și la ce să vă așteptați să vedeți:

1. Pentru un începător este cel mai bine să ieșiți afară din casă ca să aveți o vedere mai amănunțită a cerului.
2. Priviți către Sud și localizați "centura lui Orion". Centura lui Orion este reprezentată de cele 3 stele așezate în linie.
3. În dreapta centurii lui Orion, mai sus pe cer se află Aldebaran (o stea roșiatică).
4 (a)  Îndreptați-vă atenția asupra lui Aldebaran și observați că face parte dintr-un grup de stele în formă de V.
4 (b) Dacă nu ați reușit să distingeți acel V, mergeți mai mult către dreapta-sus până vedeți Pleiadele. O pată albicioasă pe cer - prin binoclu veți distinge 7-8 stele în formație identică cu Ursa Mare (Carul Mare)
5. Din vârful acelui V sau dreptul Pleiadelor faceți o plimbare cu binoclul, ușor în toate direcțiile (sus, jos, stânga, dreapta) până când o pată rotundă (cam cât jumate din dimensiunea lunii pline) și albicioasă/difuză vă atrage atenția. Aceea este cometa! Fixați-vă atenția apoi asupra ei și petreceți câteva minute pentru a o observa.

Fotografii se pot folosi de aparatele DSLR din dotare pentru a o fotografia, sau localiza! În poză arată mult mai bine decât în binoclu sau în telescop.
Orion, Aldebaran și Pleiadele
Către Aldebaran și Pleiade

Traiectorie cometa Ianuarie 2015
Traiectoria cometei în luna Ianuarie


Cer senin vă doresc și succes la localizarea cometei - pentru orice alte întrebări, folosiți secțiunea de comentarii!

Star Party Național

Trebuie neapărat să vă povestesc despre experiența mea de la prima ieșire la stele (star party) la nivel național organizată în România. Am trăit o experiență grozavă, într-un cadru de vis, cu niște oameni de calitate și bun simț.

Perioada: 10-12 Mai 2013
Locația: Plaiul Lisei, Sâmbăta de Sus, județul Brașov – o zonă aflată la poalele munților Făgăraș
Participanți: aprox. 40 de persoane – membri ai forumului astronomy.ro

Cadrul natural a fost unul extraordinar, am avut parte de o vreme incredibilă având în vedere că în munții Făgăraș zilele/nopțile senine sunt foarte rare ( sub 30 pe an) iar noi am avut 2 nopți senine consecutive.


În prima seară datorită oboselii acumulate pe drum, nu am fost în stare să îmi fac un plan concret de observații, așa că am văzut ce mi-a căzut mai la îndemână adică obiectele cu care eram familiarizat. Aici s-a numărat roiul globular M13, M57 – Ring nebula, M44 – Beehive cluster, Mel 111 – un roi deschis foarte drăguț, iar cea mai mare parte a observațiilor prin telescop a fost axată pe Saturn. După care am luat binoclul din dotare Auriol 10×50 și m-am plimbat pe tot cerul de la un capăt la celălalt fiind întins pe spate; este o senzație extraordinară să privești cerul așa – recomand!

În ultima seară am fost odihnit, cerul a fost mult mai bun dpdv al transparenței și a seeing-ului așa că m-am apucat de vânat obiecte pe care nu le mai văzusem până în prezent. Mi-am aliniat pentru prima oară montura pe Polaris și am trecut la vânătoare. Pentru că M51 este galaxia mea preferată, nu m-am putut abține să nu trec și pe la ea – acesta fiind primul obiect deepsky al serii. Am invitat și câțiva colegi să privească această galaxie magnifică prin telescopul meu, iar ca urmare am fost si eu invitat să privesc M57 și M51 printr-un Dobsonian de 400mm  f/4.4  :O.
Cum s-a văzut prin acest "monstru"? Păi M57 s-a văzut clar mult mai bine și am văzut și ceva nuanțe de roșu și parcă și ceva verzui, iar la M51 s-au văzut brațele spirale în detaliu observând la fel nuanțe de roșu deschis, apropiat de roz.
După experiența prin telescopul monstru, am trecut mai departe la observații prin telescopul meu. Următoarele obiecte au fost:

M64 – Black Eye galaxy – o galaxie spirală localizată în constelația Coma Berenices la o distanță de 24 ± 2 milioane de ani lumină depărtare de Pământ. Galaxia are magnitudinea aparentă de 8.4 iar pentru a o localiza m-am folosit de roiul deschis Mel 111. Se observă cum mijlocul galaxiei este mult mai strălucitor în timp ce marginea este obscură.
Galaxia Black Eye
M64 - Black Eye Galaxy; Credit: astronight.com
M94 – o galaxie spirală aflată pe cer aproape de M51 adică tot în constelația Canes Venatici însă la o depărtare de 16 ± 3 milioane de ani lumină. Cu o magnitudine aparentă de 8.99 am reușit să o găsesc extrem de repede, fixând telescopul la jumătatea distanței dintre cele două stele ale constelației. De acolo a fost foarte simplu să dau de aceasta! Galaxia prezintă 3 “straturi” ca să zic așa și anume: stratul din interior care este mai stralucitor, stratul care îl înconjoară pe acesta adică stratul de mijloc care este mai slab stralucitor dar evident și stratul exterior (halo-ul) care este vizibil foarte slab și uneori cu vedere periferică.
M94
M94; Credit: mistisoftware.com
M104 – Sombrero galaxy – o galaxie spirală nebarată (adică fără acea bară centrala tipică galaxiilor spirale) localizată în constelația Fecioară undeva la 29 ± 2 milioane de ani lumină depărtare. Este localizată într-un câmp mai sărăcăcios de stele chiar lângă un asterism interesant sub formă de 7 sau L, depinde cum aveți orientat telescopul. La prima vedere se distinge doar o dungă subțire de lumină. La o privire mai atentă se vede cum apare ca din minune acel halou în jurul acelei dungi subțiri de lumină. Am stat și m-am uitat la ea minute în șir minunându-mă de priveliște. Fantastic!
Sombrero M104
M104 - Sombrero Galaxy; Credit: NASA
Tripletul din Leo - este vorba de 3 galaxii (M65, M66, NGC3628)  grupate într-un câmp foarte restrâns din constelația Leul. M65 este localizată la 35 milioane de ani lumină, M66 care este și cea mai strălucitoare din grup este localizată la 36 ± 4 milioane ani lumină, iar NGC 3628 la 35 milioane ani lumină. M65 și M66 sunt galaxii spirale intermediare, iar NGC3628 este o galaxie spirală nebarată și este și cea mai slab strălucitoare dintre acestea.
M65, M66, NGC3628 Leo's Triplet
M65, M66, NGC3628 Leo's Triplet; Credit: astronomyphotos.com
M27 – Dumbbell nebula – este o nebuloasă planetară în constelația Vulpelcula la o distanță de aprox. 1300 ani lumină și una dintre preferatele mele ca de altfel și ale altor amatori.
M27 Nebuloasa Dumbbell
M27 - Dumbbell Nebula; Credit: princeton.edu
M3, M4, M5 - roiuri globulare deosebit de spectaculoare pe un cer fără poluare luminoasă cum a fost cerul de la Lisa.
Roiul Globular M3
M3; Credit: S. Kafka & K. Honeycutt
Roiul Globular M4
M4; Credit: Rolf Wahl Olsen
Roiul Globular M5
M5; Credit: ESA/HUBBLE/NASA
Cam astea au fost observațiile din acea seară. Mai jos câteva poze de la reuniune! :)











Nebuloasa Orion

Observație din 14 Octombrie 2011

În dimineața aceasta, după o pauză destul de lungă de la observații și după o așteptare îndelungată ca Orionul să ajungă în raza mea de observație, a sosit momentul să văd pentru prima oară faimoasa nebuloasă. Având geamul către Sud, am făcut o simulare cu Stellarium și mi-am setat alarma de la ceas pentru ora 5:00.
M-am trezit în secunda în care alarma a început să sune și m-am dus în bucătărie unde aveam telescopul deja montat de aseară care până atunci era deja aclimatizat. Era un frig în bucătărie că a trebuit să îmi iau o geacă pe mine! Orionul se vedea atât de superb – mă credeți sau nu dar era pentru prima oară când am văzut această constelație magnifică cu ochii mei, sau mai bine zis i-am dat importanță.  Am fixat telescopul în dreptul centurii lui Orion, adică în dreptul celor 3 stele aliniate una lângă cealaltă cunoscută ca “centura lui Orion”.
Constelația Orion
Constelația Orion; Credit: Akira Fujii/David Malin Images
Nebuloasa era vizibilă totuși cu ochii liberi mai jos de prima stea din centura lui Orion. Am fixat apoi nebuloasa în mijlocul lunetei căutătoare a telescopului iar apoi am aruncat ochiul în ocular și am început să focalizez. Bineînțeles că am rămas impresionat de luminozitatea acestei nebuloase pentru că era prima oară când o vedeam, însă după ce am petrecut un timp la ocular, încercând diferite grosismente și exersând privirea periferică mi-a plăcut și mai mult! Se vedeau câteva stele albastre în acel nor strălucitor însă nu am observat nicio culoare, așa cum vă spuneam în articolul despre telescoape.
Am aruncat apoi o privire și la super gigantul Betelgeuse – steaua roșie din imaginea de mai sus care a ajuns în ultimul stadiu al vieții sale și se pregătește de o supernovă. Apoi am observat Rigel, steaua cea mai strălucitoare din imaginea de mai sus, cea din colțul dreapta jos după care m-am dus înapoi la somn! Jos aveți poza cu nebuloasa din Orion – M42.
Nebuloasa din Orion
Marea Nebuloasă din Orion; Credit:Robert Nemiroff (MTU) & Jerry Bonnell (USRA)

Deepsky prin Săgetător

Observație din 01-Aug-2011

Seara trecută, mi-am schimbat locația și am trecut în curtea interioară, unde am o mică "fereastră" spre Săgetator, și toată partea Estică. Datorită abundenței de obiecte în Săgetător, precum și faptul ca sunt începător, nu știu exact, tot ce am văzut. Să încep totuși cu ce știu exact că am văzut.

Am aruncat o privire spre zenit, unde am recunoscut constelația Delfinul, după care am localizat foarte ușor Săgeata (constelație) care era vizibilă foarte bine, cu toate că petrecerea de la nunta vecinilor a durat și toată noaptea de 1 August. Odată ce am localizat Săgeata, am căutat roiul globular M71, care l-am găsit foarte ușor. Nu este un roi spectaculos, dar merită trecut în palmares!
Bineînțeles că prima țintă a fost nebuloasa Dumbbell (M27), dar am zis să încep cu ceva mai ușor de gasit. După M71, am pornit în sus pe cer, și în câteva clipe am gasit și nebuloasa. Nu am reușit să văd steaua centrală din păcate. Oricum am rămas plăcut impresionat de această nebuloasă. După aceea, am pornit spre Săgetator. Am văzut un roi deschis cu puțină nebulozitate, probabil M25, unul globular posibil M22, M70. În Pești am văzut roiul globular M2; în Ophiuchus, M10 și cam atât din DSO. La sfârșitul sesiunii, am avut cea mai spectaculoasă observație a planetei Jupiter. În jurul orei 02, când era destul de sus pe cer, scăpând de curenții care erau pe lângă zidurile casei în locul vechi de observație, acum am reușit să văd foarte clar cele 2 benzi maro, marea pată roșie precum și ceva nori de pe suprafața planetei. Detalii se vedeau și la cel mai mic grosisment, folosind ocularul de 25mm, dar planeta era prea strălucitoare. Probabil mi-ar fi trebuit un filtru pentru Jupiter!

Oricum a fost o seară reușită!

Messier 70
M70

Messier2
M2

Messier10
M10

Messier22
M22

Messier25
M25

Dumbbell Nebula
M27 - Dumbbell Nebula

Messier71
M71

Image credits: M71 - Marcin Paciorek; M27 - Astrophoto.com; M25 - Sergio Eguivar; M22- Jean-Charles CuillandreCFHT); M70 - NASA/Hubble Space Telescope; M2 - David Snay; M10 - ESA/Hubble

Messier81-82 și Messier103

Observație din 31-Iul-2011

Ce am mai văzut aseară ?

În ultima zi a lunii nu am văzut prea multe, deja vecinii de peste drum se pregăteau de nuntă și era galagie, lumină [noroc cu câțiva pomi și un pătul care blocau mare parte din ea]. Am dat o tură din nou prin Carul Mare unde am observat M81 și M82 cele două galaxii faimoase din această constelație. Le-am găsit ușor și am rămas un pic surprins de strălucirea lor. Mă așteptam să fie mai slabe în intensitate. După ce am petrecut câteva minute, zeci poate analizând cele două galaxii am întors telescopul către Cassiopea unde am observat roiul deschis M103 și cam atat. Am strâns telescopul și am mers la somn!
Messier103
M103; Credit: Rob Gendler

Messier81 și M82
M81 și M82; Credit: Rob Gendler

Triangulum, Hercules și Pleiadele

Observație din 28-Iul-2011

Ușor, ușor, încep să mă obișnuiesc cu cerul.
După o nouă observare a M51, am fost hotărât ca în seara asta să mai văd măcar o galaxie nouă.
Am plecat spre constelația Hercules unde am observat mai întâi M92, un roi globular de stele, rezolvând-ul aproape în totalitate în ocularul de 25mm. Următoarea țintă din constelație fost bineînțeles M13, marele roi din Hercules.
Am fost foarte impresionat de acest roi de stele, se vedeau cu ușurință toate stelele din roi, rezolvat în totalitate. Până acum a fost cel mai frumos roi globular văzut de mine!
După aceea am întors telescopul spre Triangulum. După vreo 5 minute de căutare, am reușit, am găsit galaxia Triangulum sau M33. MARE…..atât pot spune, cel puțin așa am văzut-o prin ocularul de 25. Se întindea pe toată suprafața ocularului. Din păcate nu am reușit să observ detalii!!! Este o țintă destul de dificilă, chiar și pe un cer negru, datorită suprafeței mari pe care o ocupă precum și a magnitudinii mari.

Ultima destinație înainte de somn au fost Pleiadele – sau cloșca cu pui cum mai este cunoscută în popor! Cum le-am văzut urcate pe cer, am întors telescopul către ele și le-am admirat. Cu ochiul liber se vedeau excelent, precum și nebulozitatea din jurul lor. Cu ochelarii de vedere ce să mai zic!!!

Superb!!!
Pleiadele sau Cloșca cu pui
M45 - Pleiadele; Credit: Angus Lau

Marele roi globular M13
M13; Credit: Marco Burali, Tiziano Capecchi, Marco Mancini

Galaxia Triangulum
M33 - Galaxia Triangulum; Credit: Robert Gendler, Subaru Telescope

Messier92
M92; Credit: Hillary Mathis

Galaxia M51 - Whirlpool

Observație din 23-Iul-2011

La următoarea sesiune de observații de la țară, după ce am început să mă obișnuiesc cu telescopul și montura, constelațiile, am decis că e timpul de deep sky cu adevărat. După ce am venit de prin sat, mi-am scos telescopul frumos în spatele casei - era puțin după ora 12 noaptea și destul de răcoare: 16 grade C.

Din spatele casei aveam privire către nord și vest; privirea către est era blocată de casă, iar către sud de pomii din curte și casele vecinilor. Singura opțiune pentru mine era Carul Mare. Galaxia mea preferată se află imediat la sud de această constelație luminoasă în Canes Venatici. Cunoscătorii știu, este vorba de M51, sau Whirlpool Galaxy - the darling of astronomy cum este supranumită.

Pentru a localiza obiecte care nu se pot vedea cu ochiul liber pe cer din cauza magnitudinii mari, se ia drept ghid o stea mai strălucitoare din zonă, apoi folosindu-ne de un atlas stelar sau de o hartă a cerului căutăm traseul până la obiectul care vrem să-l vedem. Așa că mi-am îndreptat telescopul către Alkaid, prima stea din estul constelației Carul Mare, iar de acolo am pornit în jos până am găsit-o! A fost chiar mai ușor decât cu Andromeda - vezi aici patania cu M31.

A fost o satisfacție totală să privesc ceva atât de îndepărtat! Am stat privind-o minute bune, urmărind-o cu telescopul. Nucleele celor două galaxii care interacționează erau foarte bine vizibile, se vedea "steaua" din centrul galaxiei mai mari, se vedea foarte clar brațul care "leagă" cele două galaxii. Am contemplat-o fiind uimit de priveliștea oferită, doi ochi care mă priveau de la 31 de milioane de ani lumină. Am fost foarte entuziasmat să am șansa să privesc în trecut la 31 de milioane de ani către această galaxie, gândindu-mă la lumina care a călătorit 31 de milioane de ani pentru a-mi scălda ochii cu frumusețea aceasta!

Opriți-vă un pic și gândiți-vă la fărâma de lumină care a părăsit galaxia. Dinozaurii încă existau pe Terra când fasciculele de lumina au început să călătorească în spațiu pentru a ajunge la ochii mei.
După ce mi-am revenit, am privit către sud și Scorpionul încă mai era vizibil pe cer. Roiul globular M4 mă aștepta, așa că mi-am mutat telescopul de 28 kg într-o poziție încât să pot vedea constelația fără ca pomii să mă împiedice. Am găsit acest roi globular relativ ușor. Fiind primul meu roi globular observat, nu am fost foarte impresionat, nici nu am putut rezolva toate stelele din acest roi mic. La o privire atentă se puteau vedea mii de stele grupate sub formă aproximativ sferică. M4 este un roi globular situat la o distanță de 7200 ani lumină, conținând peste 10.000 de stele, acoperind o distanță de aproximativ 75 ani lumină.

Câteva date și despre M51 - este de fapt un grup de 2 galaxii care interacționează și anume NGC 5194 - o galaxie spirală și companionul ei NGC 5195 - galaxie neregulată. Aceste două galaxii vor trece una pe lângă cealaltă în cele din urmă. Este situată la 31 de milioane de ani lumină[ după unele surse la 23 ± 4 milioane de ani lumină] în constelația Canes Venatici. Galaxia are o magnitudine de 8.4

Și niște poze cu protagoniștii articolului de azi:
Fotografie câmă larg M4 și Antares
M4 și Antares; Credit: Angus Lau

Messier4
M4; Credit: Imagekind.com

Galaxia Whirlpool
M51 - Galaxia Whirlpool; Credit: Hubble

Andromeda și Jupiter

Observație din 19-Iul-2011

După ce m-am întors de la colindatul satului cu prietenii pe la ora 01 și ceva, am scos telescopul în spatele casei la prima mea sesiune oficială de observații.

Primul lucru care l-am făcut după ce am instalat telescopul, a fost să caut galaxia Andromeda. Am întors telescopul spre Cassiopea care era vizibilă foarte bine [fiind și una din puținele constelații care le-am detectat ușor imediat după Carul Mare și Carul Mic. Mi-am setat imaginar traseul pe care urma să îl fac pentru a ajunge la galaxie. Am urmat traseul și după vreo câteva minute de corecții, reveniri, am detectat o pată mare în ocularul de 25mm.

Am întors înapoi tubul telescopului să o aduc în mijlocul ocularului. Ocupa foarte mult din câmpul vizual al ocularului. M-am dus în casă să mă uit în Stellarium. M-am și împiedicat de un ciot în entuziasmul meu. Când mă uit în program, fac o simulare cu un ocular de 25 și telescopul meu, și constat că eu ar trebui să o văd mult mai mare.....mult. Mă duc înapoi la telescop, mă uit pe cer în direcția acestuia.....mi-am zis în gândul meu că ar trebui să fie o altă galaxie mai mică. Fuga din nou la Stellarium unde m-am uitat mai bine în câmpul respectiv; între Cassiopea și Andromeda am dat de 2 NGC-uri: NGC 185 respectiv NGC 147. Gata una din astea trebuie să fie - mi-am zis eu!!!
Am mișcat puțin telescopul în declinație și ascensie, așteptând să văd și cel de al 2-lea NGC. Nimic.

Abia la următoarea observație pe care am făcut-o, am realizat că eu observasem de fapt galaxia Andromeda [M31] care la o privire mai atentă se observă foarte bine M110. Vizibil ca o pată albă, cu nucleu bine conturat. Cu privire periferică se observa întinderea galaxiei, care depășește câmpul ocularului.
După aceea am observat roiul stelar dublu din Perseus ( NGC 869 si NGC 884 ). Acesta oricum se observă foarte bine cu ochiul liber ca o pată albicioasă mare la sud Cassiopea. Am rămas foarte impresionat de frumusețea acestui roi stelar. E ca și cum aș privi un pumn de diamante strălucitoare! Atât de frumos poate fi acest roi de stele.

La ora 02, Jupiter și-a făcut prezența, răsărind din spatele dealului. Inițial nu știam cum arată Jupiter cu ochii liberi, nici nu consultasem Stellarium, însă cum am văzut-o, mi-am dat seama că trebuie să fie Jupiter. O stea foarte strălucitoare, cea mai strălucitoare de pe cer în acel moment, în afara de Luna care era undeva deasupra capului.
Cu ocularul de 25mm am avut parte de detalii mai fine, decât cu cel de 10mm. Abia răsărind, fiind jos pe cer, dar și poziția mea de observație - undeva în spatele casei, foarte aproape de pereții care încă mai emanau căldură - nu m-au lăsat să văd mai multe detalii observându-se turbulențe pe marginea discului planetar. Am distins însă culoarea roșiatică a planetei, am văzut sateliții acesteia cât și ambele benzi ecuatoriale.

Spre sfârșitul sesiunii am aruncat o privire și la Lună care era luminată în proporție de 79%. Detaliile erau mult mai fine, față de ceea ce am văzut în București.

Și aceasta a fost prima mea zi oficială de observații!
galaxia Andromeda
M31 - Andromeda; Credit: Adam Evans

Roiul stelar dublu din Perseu
Roiul stelar dublu din Perseu; Credit: Wikipedia/Genuson

planeta Jupiter
Jupiter; Credit: NASA/JPL/University of Arizona

Saturn - prima planetă văzută

 Observație din 19-Iul-2011

Cei care aveți telescoape, vă mai aduceți aminte care a fost prima voastră planetă văzută cu acesta ?

Deci am ajuns la țară pe 16 Iulie 2011 [obsesive compulsive disorder - da știu!], într-un sat din județul Vâlcea la o distanță de 110 km de Râmnicu Vâlcea. O distanță suficient de mare ca problema poluării luminoase să nu afecteze cerul.

Primele 2 nopți petrecute acolo au fost noroase [deh, era și de așteptat - că doar abia așteptam să utilizez telescopul acolo]. După două zile norii au început să se împrăștie, ca până la orele 21 cerul să fie senin. Am scos telescopul în curte, l-am montat și m-am uitat în Stellarium să văd ce obiecte se pot vedea la ora aceea pe cer. Și spre surprinderea mea, Saturn era încă vizibil spre sud-vest. Pentru că nu era întuneric complet, am avut ceva probleme să localizez planeta prin telescop. După câteva minute de mânuit telescopul am reușit să o zăresc în ocularul de 25mm o bilă care ieșea în evidență față de restul  stelelor care mai erau vizibile. Am înlocuit ocularul cu cel de 10mm să văd mai de aproape, iar când am focalizat am rămas uluit de frumusețea ce o priveam. Planeta cu inele! Prima mea planetă văzută. Se spune că prima dragoste nu se uită; de aceea Saturn a rămas favorita mea.

Eu când privesc ceva prin telescop, îmi place să analizez atent subiectul dar și spațiul din jurul acestuia, din spatele acestuia mai ales când subiectul este o planetă [singurele obiecte care le poți vedea 3D prin telescop]. Privind Saturnul nu poți să nu te minunezi de felul în care această planetă plutește în eter și parcă trage după ea cei 4 sateliți care i-am putut eu vedea atunci. Într-adevăr ceva splendid.

Am așteptat cu nerăbdare să le arăt și părinților mei această superbă planetă, împreună cu sateliții ei. A fost ceva magic, ceva ce mi-a adus bucurie în suflet și plăcere!

A fost singurul obiect care l-am văzut în acea seară!
planeta Saturn
Credit: Voyager/JPL/NASA