Nebuloasa Orion

Observație din 14 Octombrie 2011

În dimineața aceasta, după o pauză destul de lungă de la observații și după o așteptare îndelungată ca Orionul să ajungă în raza mea de observație, a sosit momentul să văd pentru prima oară faimoasa nebuloasă. Având geamul către Sud, am făcut o simulare cu Stellarium și mi-am setat alarma de la ceas pentru ora 5:00.
M-am trezit în secunda în care alarma a început să sune și m-am dus în bucătărie unde aveam telescopul deja montat de aseară care până atunci era deja aclimatizat. Era un frig în bucătărie că a trebuit să îmi iau o geacă pe mine! Orionul se vedea atât de superb – mă credeți sau nu dar era pentru prima oară când am văzut această constelație magnifică cu ochii mei, sau mai bine zis i-am dat importanță.  Am fixat telescopul în dreptul centurii lui Orion, adică în dreptul celor 3 stele aliniate una lângă cealaltă cunoscută ca “centura lui Orion”.

Constelația Orion; Credit: Akira Fujii/David Malin Images

Nebuloasa era vizibilă totuși cu ochii liberi mai jos de prima stea din centura lui Orion. Am fixat apoi nebuloasa în mijlocul lunetei căutătoare a telescopului iar apoi am aruncat ochiul în ocular și am început să focalizez. Bineînțeles că am rămas impresionat de luminozitatea acestei nebuloase pentru că era prima oară când o vedeam, însă după ce am petrecut un timp la ocular, încercând diferite grosismente și exersând privirea periferică mi-a plăcut și mai mult! Se vedeau câteva stele albastre în acel nor strălucitor însă nu am observat nicio culoare, așa cum vă spuneam în articolul despre telescoape.
Am aruncat apoi o privire și la super gigantul Betelgeuse – steaua roșie din imaginea de mai sus care a ajuns în ultimul stadiu al vieții sale și se pregătește de o supernovă. Apoi am observat Rigel, steaua cea mai strălucitoare din imaginea de mai sus, cea din colțul dreapta jos după care m-am dus înapoi la somn! Jos aveți poza cu nebuloasa din Orion – M42.

Marea Nebuloasă din Orion; Credit:Robert Nemiroff (MTU) & Jerry Bonnell (USRA)

Read More

Mercur

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare.

Planeta Mercur a fost cunoscută încă de pe vremea sumerienilor adică de prin mileniul al 3-lea î.Hr. Este una din cele 4 planete terestre din sistemul solar și este de asemenea și cea mai mică dintre cele 8 planete ale sistemului solar – puțin mai mică în diametru decât Titan (luna lui Saturn) însă este de aproape 2 ori mai masivă. Ca densitate însă este pe locul 2 din sistemul solar.

Efectuează o mișcare în jurul Soarelui în 88 de zile. Datorită apropierii sale de Soare, Mercur poate fi observată doar la răsărit sau la apus foarte aproape de orizont, fiind greu de detectat datorită luminii solare. Mercur se aseamană foarte mult cu Luna noastră, având o suprafață plină de cratere. Planeta are o atmosferă foarte subțire, astfel că temperaturile variază de la o extremă la cealaltă. În partea luminată a planetei temperatura ajunge până la 426°C iar în partea întunecată temperatura scade extrem până la -183°C. Compoziția planetei este de 70% materiale metalice și 30% silicați.

Mercur, ca și Venus prezintă faze ce pot fi observate cu telescopul.
Imaginea de mai jos a fost achiziționată de către sonda spațială Messenger.
De curând (3 Aug 2014) Messenger a sărbătorit 10 ani în spațiu studiind planeta Mercur. Mai jos aveți o imagine în care ne sunt prezentate performanțele acestei sonde spațiale de-alungul celor 10 ani petrecuți în spațiu.

Date pe scurt:

• Mărime: Cu 40% mai mic în diametru decât Pământul
• Diametru: 4,880 km
• Suprafață: Acoperită cu un strat de praf format din minerale (silicați) suprafața alcătuită din câmpii, cratere și stânci abrupte.
• Atmosfera: O pătură foarte subțire formată dintr-un amestec de heliu (95%) și hidrogen.
• Temperatura: Variază între –210° C și +510° C
• Perioada de rotație în jurul axei: 59 zile
• Perioada de rotație în jurul Soarelui: 88 zile
• Distanța față de Pământ: În cel mai apropiat punct, se află la 917 milioane km
• Distanța medie față de Soare: 57.9 milioane km
• Sateliți: 0
• Inele: 0

Credit: NASA

Mercur - Credit: Messenger/NASA

Read More

Lista corpurilor cerești din Sistemul Solar

Zilele trecute tot “răsfoind” paginile de internet, am dat peste o imagine, un colaj interesant (cel puțin pentru mine) în care sunt prezentate toate corpurile cerești (cunoscute) din sistemul nostru solar cu un diametru mai mare de 300 de km.
Acest colaj le prezintă pe toate ordonate în funcție de diametrul acestora; începe cu Soarele bineînțeles și se termină cu cel mai mic corp ceresc cunoscut și anume un asteroid numit Davida cu un diametru de 326 km.

Mai jos aveți imaginea în dimeniuni minuscule cât permite tema blogului meu, Click pe imagine pentru a vedea dimensiunea originală. Foarte utilă pentru pasionați!
Sunt 88 de obiecte în total: o stea (soarele nostru iubit), patru giganți gazoși, patru planete terestre, 3 planete pitici, 21 de luni, 4 asteroizi și 51 de obiecte trans-neptuniene

Read More

Soarele

Ce știm despre această "minge de foc" suspendată deasupra noastră și datorită căreia există viață pe Pământ? Mă credeți sau nu, dar foarte multă lume habar n-are că Soarele este defapt o stea.
Nici eu nu am știut lucrul acesta până prin clasa a 5-a când am aflat realitatea la orele de geografie.

Așa cum am spus, Soarele este o stea pitică care este așezată în centrul sistemului nostru solar și este o sferă aproape perfectă. Este format din gaze fierbinți care sunt apoi convertite în energie în miezul acestuia. Această energie călătorește apoi către suprafața Soarelui unde este eliberată în întreg sistemul solar sub formă de căldură și lumină. S-a format în urmă cu 4.5 miliarde de ani, deci este o stea de vârstă medie și se rotește în jurul axei sale în 27 de zile. Are un diametru de 1.392.684 de km și o masă de  2×10³⁰ kilograme adică de 330.000 de ori mai mult decât masa Pământului.
Datorită radiației vizibile a Soarelui, este desemnat informal drept o pitică galbenă deși culoarea naturală a acestuia este albă. Soarele apare însă galben de pe Pământ datorită fenomenului de dispersie atmosferică.
Din punct de vedere chimic Soarele este format din 72% hidrogen, 26% heliu iar restul  de 2% reprezintă oxigen, carbon, neon, nitrogen, magneziu, fier și silicon. Toate aceste elemente sunt produse în mijlocul Soarelui care reprezintă 25% din acesta. Datorită forței gravitaționale se crează în mijlocul Soarelui o presiune și o temperatură extraordinară de până la 15 milioane de °C. Atomii de hidrogen prin compresie și fuziune se transformă în heliu și în energie. Acest proces este numit fuziune nucleară. Energia care constă mai mult în raze gamma – fotoni și neutroni își începe călătoria prin zona radiativă a Soarelui către suprafața acestuia.

Deși fotonii călătoresc cu viteza luminii, acestora le trebuiesc cca. 1 milion de ani pentru a ajunge la suprafața solară din cauza materiei extrem de dense.

În fiecare secundă aproximativ 7 milioane de tone de hidrogen se transformă în heliu prin reacțiile nucleare din mijlocul Soarelui. La suprafață însă, temperatura Soarelui este de doar 5500°C.

Read More

Telescopul meu

Așa cum am promis într-o postare anterioară, am să vă spun cum am ajuns în posesia telescopului meu.

Chestia asta cu “vreau să îmi iau un telescop” m-a trăznit cam prin Aprilie așa când mi-am instalat Google Sky pe telefon și mă jucam cu el pe cerul înstelat de la țară. Am ajuns în București și am încercat să îmi confecționez eu o mică lunetă din lentilele de la o lupă mare. Am reușit să văd cu aceasta ceva cratere pe suprafața Lunii lângă terminal doar.
Și de aici a intrat virusul telescopului în mine. M-am înscris și pe forumul Astronomy.ro unde am urmărit cu interes foarte multe subiecte: de la observații astronomice la construcții de telescoape, oculare și binocluri.

Din Mai am început să pun bani deoparte pentru telescop. Mă gândeam deja la unul cu o apertura cât mai mare, optică bună și la un preț nu foarte ridicat - mda pretenții, pretenții. M-am uitat pe site-uri care comercializează telescoape și am găsit unul care îmi plăcea și era și în limita bugetului meu de 1000 de lei. Este vorba despre un newtonian Omegon 150/750 cu montura EQ-3. Am plasat comanda și am așteptat. Și am așteptat……și am așteptat.

După o săptămână i-am sunat eu pe cei de la magazin și le-am spus despre comanda mea. Telescopul nu era în stoc așa că mi s-a spus să mai aștept 2 săptămâni sau să-mi aleg altul din stoc. Am zis să aștept. Dar deși eram entuziasmat de telescop, nu eram pe deplin mulțumit de decizia luată. M-am mai uitat pe site și la alte telescoape. M-am uitat la SkyWatcher seria Black Diamond și aș fi vrut unul de acolo, însă depășea cu 400 de lei bugetul meu.
Am căutat și pe Okazii poate găsesc ceva și pe acolo. Ce credeți că am găsit ? Un SkyWatcher 150/750 Black Diamond la 1000 de lei. Am luat legătura cu tipul pe e-mail, mi-a trimis pozele și chiar arăta excelent. Aproape nou. Am cerut un sfat și de la cei de pe astronomy.ro și mi-au zis să îl iau chiar dacă este folosit. Optica conteaza!!! Am anulat comanda la acel Omegon și după ce mi-am susținut licența la facultate am plecat cu fratele meu către Constanța de unde era tipul cu telescopul!

Ne-am întâlnit la gară, ne-a luat cu mașina și am mers la el acasă să testez telescopul. Ne-a primit foarte bine, foarte ospitalier, un tip educat, decent. Am văzut și telescopul, era într-o stare impecabilă – nu era folosit decât de vreo 2-3 ori. Am bătut palma și aia a fost. Ne-a dus înapoi la gară cu mașina, ne-am urcat în tren și am plecat spre București cu telescopul pe care mi l-am dorit!

Și cam asta a fost povestea achiziției telescopului meu. Nu vă grăbiți cu nimic! Așteptați că nu știți de unde sare iepurele!

Read More

Întuneric total în Decembrie ?

M-am distrat copios ieri pe prostia așa-zișilor jurnaliști din România care preiau știri fără să verifice veridicitatea lor și bagă lumea în sperieți.

Să încep cu Antena 1 care oricum produce dezinformări în masă. O să reproduc aici întreg articolul:

"Milioane de oameni din toate colțurile lumii sunt îngrijorați după ce NASA a anunțat că Terra va trece prin șase zile de întuneric total.

 Potrivit specialiștilor, din cauza unei furtuni solare, în perioada 16 – 22 decembrie 2014, lumina soarelui ar urma să fie obturată în proporţie de până la 90 la sută, în urma apariției unui praf stelar.

În cazul în care astronomii au calculat bine, ar fi cea mai puternică furtună solară din ultimii 250 de ani, care va dura 216 ore."

Cei de la Onlinesport.ro merg și mai departe: "Lumea va rămâne, în aceste zile, fără lumina soarelui din cauza unei furtuni solare, ceea ce va cauza praf și moloz în spațiu din abundență și, prin urmare, va bloca 90% din lumina soarelui."

Moloz!?! Ce caută molozul în spațiu ?

La o căutare mai atentă sursa originală a acestei "știri" este site-ul Huzlers.com. Un site asemănător Times New Roman. Deci știri false, satire! Această știre a fost preluată (copy-paste) de majoritatea site-urilor de știri de la noi, răspândind vestea.

Așa că oameni buni, stați liniștiți că lumina solară nu va fi obturată de niciun "moloz" sau praf interstelar NICIODATĂ! O furtună solară oricât de puternică ar fi aceasta, nu va reuși să adune tot praful interstelar din sistemul nostru solar în jurul Pământului pentru a bloca razele solare!
Până să se întâmple una ca asta, vom muri toți ca urmare a acelei explozii solare!

Totuși eu cred că cei de la Antena 1 ar fi trebuit să adauge faptul că Băsescu este de vină pentru acest eveniment care va avea loc taman în perioada în care acesta trebuie să părăsească Cotroceniul!

Read More

Deepsky prin Săgetător

Observație din 01-Aug-2011

Seara trecută, mi-am schimbat locația și am trecut în curtea interioară, unde am o mică "fereastră" spre Săgetator, și toată partea Estică. Datorită abundenței de obiecte în Săgetător, precum și faptul ca sunt începător, nu știu exact, tot ce am văzut. Să încep totuși cu ce știu exact că am văzut.

Am aruncat o privire spre zenit, unde am recunoscut constelația Delfinul, după care am localizat foarte ușor Săgeata (constelație) care era vizibilă foarte bine, cu toate că petrecerea de la nunta vecinilor a durat și toată noaptea de 1 August. Odată ce am localizat Săgeata, am căutat roiul globular M71, care l-am găsit foarte ușor. Nu este un roi spectaculos, dar merită trecut în palmares!
Bineînțeles că prima țintă a fost nebuloasa Dumbbell (M27), dar am zis să încep cu ceva mai ușor de gasit. După M71, am pornit în sus pe cer, și în câteva clipe am gasit și nebuloasa. Nu am reușit să văd steaua centrală din păcate. Oricum am rămas plăcut impresionat de această nebuloasă. După aceea, am pornit spre Săgetator. Am văzut un roi deschis cu puțină nebulozitate, probabil M25, unul globular posibil M22, M70. În Pești am văzut roiul globular M2; în Ophiuchus, M10 și cam atât din DSO. La sfârșitul sesiunii, am avut cea mai spectaculoasă observație a planetei Jupiter. În jurul orei 02, când era destul de sus pe cer, scăpând de curenții care erau pe lângă zidurile casei în locul vechi de observație, acum am reușit să văd foarte clar cele 2 benzi maro, marea pată roșie precum și ceva nori de pe suprafața planetei. Detalii se vedeau și la cel mai mic grosisment, folosind ocularul de 25mm, dar planeta era prea strălucitoare. Probabil mi-ar fi trebuit un filtru pentru Jupiter!

Oricum a fost o seară reușită!

M70

M2

M10

M22

M25

M27 - Dumbbell Nebula

M71

Image credits: M71 - Marcin Paciorek; M27 - Astrophoto.com; M25 - Sergio Eguivar; M22- Jean-Charles CuillandreCFHT); M70 - NASA/Hubble Space Telescope; M2 - David Snay; M10 - ESA/Hubble

Read More

Messier81-82 și Messier103

Observație din 31-Iul-2011

Ce am mai văzut aseară ?

În ultima zi a lunii nu am văzut prea multe, deja vecinii de peste drum se pregăteau de nuntă și era galagie, lumină [noroc cu câțiva pomi și un pătul care blocau mare parte din ea]. Am dat o tură din nou prin Carul Mare unde am observat M81 și M82 cele două galaxii faimoase din această constelație. Le-am găsit ușor și am rămas un pic surprins de strălucirea lor. Mă așteptam să fie mai slabe în intensitate. După ce am petrecut câteva minute, zeci poate analizând cele două galaxii am întors telescopul către Cassiopea unde am observat roiul deschis M103 și cam atat. Am strâns telescopul și am mers la somn!

M103; Credit: Rob Gendler

M81 și M82; Credit: Rob Gendler

Read More

Triangulum, Hercules și Pleiadele

Observație din 28-Iul-2011

Ușor, ușor, încep să mă obișnuiesc cu cerul.
După o nouă observare a M51, am fost hotărât ca în seara asta să mai văd măcar o galaxie nouă.
Am plecat spre constelația Hercules unde am observat mai întâi M92, un roi globular de stele, rezolvând-ul aproape în totalitate în ocularul de 25mm. Următoarea țintă din constelație fost bineînțeles M13, marele roi din Hercules.
Am fost foarte impresionat de acest roi de stele, se vedeau cu ușurință toate stelele din roi, rezolvat în totalitate. Până acum a fost cel mai frumos roi globular văzut de mine!
După aceea am întors telescopul spre Triangulum. După vreo 5 minute de căutare, am reușit, am găsit galaxia Triangulum sau M33. MARE…..atât pot spune, cel puțin așa am văzut-o prin ocularul de 25. Se întindea pe toată suprafața ocularului. Din păcate nu am reușit să observ detalii!!! Este o țintă destul de dificilă, chiar și pe un cer negru, datorită suprafeței mari pe care o ocupă precum și a magnitudinii mari.

Ultima destinație înainte de somn au fost Pleiadele – sau cloșca cu pui cum mai este cunoscută în popor! Cum le-am văzut urcate pe cer, am întors telescopul către ele și le-am admirat. Cu ochiul liber se vedeau excelent, precum și nebulozitatea din jurul lor. Cu ochelarii de vedere ce să mai zic!!!

Superb!!!

M45 - Pleiadele; Credit: Angus Lau

M13; Credit: Marco Burali, Tiziano Capecchi, Marco Mancini

M33 - Galaxia Triangulum; Credit: Robert Gendler, Subaru Telescope

M92; Credit: Hillary Mathis

Read More

Lasă că merge și așa!

 "Lasă că merge și așa..." - asta e valabilă în mod special doar la români!

El este Cipi - iguana mea! Este mascul și are 6 ani :)

Pentru că a venit sezonul rece am ieșit la cumpărături să iau cele necesare pentru iguana mea. Lampă UV nouă care îi va asigura necesarul de ultraviolete până la primăvară, un bec pentru căldură și un tub de vitamine și minerale pentru animalele ierbivore!

Când am ajuns acasă, am consultat prospectul de pe tubul de vitamine. Adică o etichetă lipită pe tub (peste instrucțiunile în engleză) pe care era scris dozajul necesar:

"...adăugați la hrana zilnică 1 lingurițe rase la..."

La care eu: "aaaa, păi într-o săptămână termin tubul ce Dumnezeu, n-are cum"
M-am chinuit puțin să desfac această etichetă fără să deteriorez eticheta originală a produsului aflată dedesubt. Am reușit în cele din urmă ca să constat cu stupoare următoarele:

Feeding advice: Dose 1 level teaspoon (approx. 2 g) sera reptimineral H per each 5.3 oz. (150 g) of fresh food..... PER WEEK!!!!!!!!!!!!!!
Feeding advice: Due to the higher vitamin and trace elements compared to staple foods, this food additive MUST NOT BE OVERDOSED!!!!
 
Cum se poate așa ceva ?
Eu pe cine dau în judecată/ cui îi rup picioarele dacă mă luam după instrucțiunile în română aplicate foooarteeee inteligent peste instrucțiunile reale și animalul meu murea ????

Ca să vedeți și voi în ce țară blestemată trăim! Acest popor îndobitocit ar fi în stare să facă orice ca să vândă cât mai multe produse și să facă profit. Mi-e scârbă de țara asta și o detest din tot sufletul!

Prieteni, vă rog din suflet uitați-vă cu atenție la prospectul original al produsului mai ales când este vorba de medicamente/ suplimente alimentare. Dacă nu aveți acces la acesta căutați pe internet și veți găsi sigur un prospect în engleză.




Aveți grijă!

Read More

Galaxia M51 - Whirlpool

Observație din 23-Iul-2011

La următoarea sesiune de observații de la țară, după ce am început să mă obișnuiesc cu telescopul și montura, constelațiile, am decis că e timpul de deep sky cu adevărat. După ce am venit de prin sat, mi-am scos telescopul frumos în spatele casei - era puțin după ora 12 noaptea și destul de răcoare: 16 grade C.

Din spatele casei aveam privire către nord și vest; privirea către est era blocată de casă, iar către sud de pomii din curte și casele vecinilor. Singura opțiune pentru mine era Carul Mare. Galaxia mea preferată se află imediat la sud de această constelație luminoasă în Canes Venatici. Cunoscătorii știu, este vorba de M51, sau Whirlpool Galaxy - the darling of astronomy cum este supranumită.

Pentru a localiza obiecte care nu se pot vedea cu ochiul liber pe cer din cauza magnitudinii mari, se ia drept ghid o stea mai strălucitoare din zonă, apoi folosindu-ne de un atlas stelar sau de o hartă a cerului căutăm traseul până la obiectul care vrem să-l vedem. Așa că mi-am îndreptat telescopul către Alkaid, prima stea din estul constelației Carul Mare, iar de acolo am pornit în jos până am găsit-o! A fost chiar mai ușor decât cu Andromeda - vezi aici patania cu M31.

A fost o satisfacție totală să privesc ceva atât de îndepărtat! Am stat privind-o minute bune, urmărind-o cu telescopul. Nucleele celor două galaxii care interacționează erau foarte bine vizibile, se vedea "steaua" din centrul galaxiei mai mari, se vedea foarte clar brațul care "leagă" cele două galaxii. Am contemplat-o fiind uimit de priveliștea oferită, doi ochi care mă priveau de la 31 de milioane de ani lumină. Am fost foarte entuziasmat să am șansa să privesc în trecut la 31 de milioane de ani către această galaxie, gândindu-mă la lumina care a călătorit 31 de milioane de ani pentru a-mi scălda ochii cu frumusețea aceasta!

Opriți-vă un pic și gândiți-vă la fărâma de lumină care a părăsit galaxia. Dinozaurii încă existau pe Terra când fasciculele de lumina au început să călătorească în spațiu pentru a ajunge la ochii mei.
După ce mi-am revenit, am privit către sud și Scorpionul încă mai era vizibil pe cer. Roiul globular M4 mă aștepta, așa că mi-am mutat telescopul de 28 kg într-o poziție încât să pot vedea constelația fără ca pomii să mă împiedice. Am găsit acest roi globular relativ ușor. Fiind primul meu roi globular observat, nu am fost foarte impresionat, nici nu am putut rezolva toate stelele din acest roi mic. La o privire atentă se puteau vedea mii de stele grupate sub formă aproximativ sferică. M4 este un roi globular situat la o distanță de 7200 ani lumină, conținând peste 10.000 de stele, acoperind o distanță de aproximativ 75 ani lumină.

Câteva date și despre M51 - este de fapt un grup de 2 galaxii care interacționează și anume NGC 5194 - o galaxie spirală și companionul ei NGC 5195 - galaxie neregulată. Aceste două galaxii vor trece una pe lângă cealaltă în cele din urmă. Este situată la 31 de milioane de ani lumină[ după unele surse la 23 ± 4 milioane de ani lumină] în constelația Canes Venatici. Galaxia are o magnitudine de 8.4

Și niște poze cu protagoniștii articolului de azi:

M4 și Antares; Credit: Angus Lau

M4; Credit: Imagekind.com

M51 - Galaxia Whirlpool; Credit: Hubble

Read More

Deținut sau pacient ?

Azi dimineață în timp ce îmi savuram cafeaua, am dat peste un articol din ziarul Adevărul care m-a făcut să urăsc și mai mult acest sistem românesc ticăloșit în care trăim. În articol era vorba despre umilința la care sunt supuși bolnavii din Spitalul Județean de Urgență din Vaslui. Deci Spitalul Județean da ? Cea mai mare unitate sanitară din județ. Ce se întâmplă cu acești oameni ? Păi cică de mai bine de o lună hrana acestora este compusă în proporție de 100% din legume și lactate. Nu primesc nici măcar un gram de carne... De ce ? Cumva din grija statului de a asigura o alimentație sănătoasă pentru bolnavii spitalului ? Aaaa....nu, în niciun caz. Ați uitat în ce țară trăiți ?

Treaba stă în felul următor: Spitalul cu pricina a organizat licitațiile pentru achiziția preparatelor din carne, DAR....și acum "nu se prezintă niciun furnizor, pentru că nu sunt dispuși să primească banii cu întârziere". În spitale au prioritate cheltuielile cu personalul și "asigurarea medicamentelor și a materialelor sanitare, hrana bolnavilor fiind asigurată în funcție de bunăvoința furnizorilor care acceptă plata produselor în termen de 60 de zile."

Așa și? Vor zice vegetarienii......ce fără carne nu se poate? Se poate, însă nu asta e ideea. Partea interesantă abia acum urmează. Scursurile societății ( adică ăia din "pinitenșiare") și aici vorbim despre Penitenciarul Vaslui, nu stau o zi fără carne. Carnea este nelipsită de la masă. De ce ? Pentru ei sistemul funcționează la parametri normali. "Sumele alocate de ANP se repartizează, raportat la numărul de deținuți, numărul de calorii ce trebuie asigurat zilnic acestora"

Deci criminalii, hoții, violatorii, pedofilii trăiesc foarte bine în pușcărie, în timp ce bolnavii din spitale suferă de foame și pe deasupra sunt nevoiți să își cumpere singuri medicamente și materiale sanitare pentru că "nu sunt" disponibile în stocul spitalelor, asta după ce plătesc și contribuțiile la sănătate.

Cu un deținut de la Jilava se cheltuie 1531 Ron, 42 Ron pentru elevi iar un salariu minim net de 672 Ron. Unde mai pun faptul că deținuții mai sunt și plătiți cu 25% din munca prestată de către aceștia în timpul detenției. Deci unde este problema ? Ce aș face eu cu infractorii ???

În primul rând, scoși la muncă fără remunerație. Dacă tot se cheltuie atât cu ei, măcar să producă ceva. La căi ferate, la drumuri, poduri, tunele, în mină, etc. Orice infracțiune este până la urmă un act antisocial. Deci dacă unor elevi cu peste 20 de absențe nemotivate li se taie alocația, unui infractor care înainte de infracțiune beneficia de ajutor social, acesta ar trebui retras definitiv odată ce a fost condamnat.

Read More

Andromeda și Jupiter

Observație din 19-Iul-2011

După ce m-am întors de la colindatul satului cu prietenii pe la ora 01 și ceva, am scos telescopul în spatele casei la prima mea sesiune oficială de observații.

Primul lucru care l-am făcut după ce am instalat telescopul, a fost să caut galaxia Andromeda. Am întors telescopul spre Cassiopea care era vizibilă foarte bine [fiind și una din puținele constelații care le-am detectat ușor imediat după Carul Mare și Carul Mic. Mi-am setat imaginar traseul pe care urma să îl fac pentru a ajunge la galaxie. Am urmat traseul și după vreo câteva minute de corecții, reveniri, am detectat o pată mare în ocularul de 25mm.

Am întors înapoi tubul telescopului să o aduc în mijlocul ocularului. Ocupa foarte mult din câmpul vizual al ocularului. M-am dus în casă să mă uit în Stellarium. M-am și împiedicat de un ciot în entuziasmul meu. Când mă uit în program, fac o simulare cu un ocular de 25 și telescopul meu, și constat că eu ar trebui să o văd mult mai mare.....mult. Mă duc înapoi la telescop, mă uit pe cer în direcția acestuia.....mi-am zis în gândul meu că ar trebui să fie o altă galaxie mai mică. Fuga din nou la Stellarium unde m-am uitat mai bine în câmpul respectiv; între Cassiopea și Andromeda am dat de 2 NGC-uri: NGC 185 respectiv NGC 147. Gata una din astea trebuie să fie - mi-am zis eu!!!
Am mișcat puțin telescopul în declinație și ascensie, așteptând să văd și cel de al 2-lea NGC. Nimic.

Abia la următoarea observație pe care am făcut-o, am realizat că eu observasem de fapt galaxia Andromeda [M31] care la o privire mai atentă se observă foarte bine M110. Vizibil ca o pată albă, cu nucleu bine conturat. Cu privire periferică se observa întinderea galaxiei, care depășește câmpul ocularului.
După aceea am observat roiul stelar dublu din Perseus ( NGC 869 si NGC 884 ). Acesta oricum se observă foarte bine cu ochiul liber ca o pată albicioasă mare la sud Cassiopea. Am rămas foarte impresionat de frumusețea acestui roi stelar. E ca și cum aș privi un pumn de diamante strălucitoare! Atât de frumos poate fi acest roi de stele.

La ora 02, Jupiter și-a făcut prezența, răsărind din spatele dealului. Inițial nu știam cum arată Jupiter cu ochii liberi, nici nu consultasem Stellarium, însă cum am văzut-o, mi-am dat seama că trebuie să fie Jupiter. O stea foarte strălucitoare, cea mai strălucitoare de pe cer în acel moment, în afara de Luna care era undeva deasupra capului.
Cu ocularul de 25mm am avut parte de detalii mai fine, decât cu cel de 10mm. Abia răsărind, fiind jos pe cer, dar și poziția mea de observație - undeva în spatele casei, foarte aproape de pereții care încă mai emanau căldură - nu m-au lăsat să văd mai multe detalii observându-se turbulențe pe marginea discului planetar. Am distins însă culoarea roșiatică a planetei, am văzut sateliții acesteia cât și ambele benzi ecuatoriale.

Spre sfârșitul sesiunii am aruncat o privire și la Lună care era luminată în proporție de 79%. Detaliile erau mult mai fine, față de ceea ce am văzut în București.

Și aceasta a fost prima mea zi oficială de observații!

M31 - Andromeda; Credit: Adam Evans

Roiul stelar dublu din Perseu; Credit: Wikipedia/Genuson

Jupiter; Credit: NASA/JPL/University of Arizona

Read More

De ce NU votez Ponta

De ce la alegerile din noiembrie NU votez Ponta ?

Pe scurt: Păi pentru că Ponta!

Și aș încheia aici pentru că e singurul argument pentru care Ponta va pierde votul meu! Dar unii vor explicații amănunțite așa că de dragul conversației o să aduc aici câteva argumente care să justifice alegerea mea. Argumente care au legătură strict cu partea politică a lui Victor Ponta! Viața personala/de familie nu mă interesează deloc.

• Pentru "protestele" instigările la violență de la începutul lui 2012 și remunerarea acestora de către însuși Victor Ponta.
  

• Pentru că minte cu nerușinare și apoi neagă că ar fi mințit (deci practic minte de 2 ori). Chiar cu proba în față, tăgăduiește și apoi jignește prin expresii de genul "faceți-vă un control la ochi", "aveți auzul defect, duceți-vă la control", "voi sunteți de la Băsescu"...... Uite aici câteva dintre minciunile lui Ponta : episodul: niciodată nu voi fi prim-ministrul lui Băsescu, la mai puțin de 3 săptămâni a depus jurământul pentru funcția de prim-ministru, a mințit când a spus că-și dă demisia dacă se va demonstra că a plagiat și multe altele printre care: Roșia Montană, gazele de șist, episodul "Ce faci fă Doina" și memorabila ședință de la Cotroceni în care președintele Băsescu (probabil sătul și el de atâta minciună) a publicat înregistrarea acelei întâlniri hilare, dovedind din nou că Victor Ponta este un mincinos irecuperabil.
• Pentru greșeala fatală (în opinia mea) de a spune că va "lua controlul politic asupra DNA-ului"
• Taxe, taxe și iar taxe, creșterea impozitelor locale și multe alte scumpiri ca efect al proastei guvernări.
• Aroganța, acel aer sfidător pe care îl arată de fiecare dată când iese în fața camerelor de filmat.
• Siguranța pe care o are acest individ că va ajunge Președintele României! E un proverb biblic care spune "Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii"

Sunt multe de spus aici dar nu vreau să îmi încarc pagina cu prostii. Mai bine vă las să vedeți în clipul de mai jos și să decideți și voi dacă un astfel de om merită votul vostru. Pe al meu nu-l va avea niciodată... Detest minciuna și aroganța! Nici câinii nu îl suportă pe Dottore! 

Ieșiți la vot oameni buni! Votați cu cap (ăla de pe umeri - și ar fi bine să fie și creierul acolo)

Read More

Saturn - prima planetă văzută

 Observație din 19-Iul-2011

Cei care aveți telescoape, vă mai aduceți aminte care a fost prima voastră planetă văzută cu acesta ?

Deci am ajuns la țară pe 16 Iulie 2011 [obsesive compulsive disorder - da știu!], într-un sat din județul Vâlcea la o distanță de 110 km de Râmnicu Vâlcea. O distanță suficient de mare ca problema poluării luminoase să nu afecteze cerul.

Primele 2 nopți petrecute acolo au fost noroase [deh, era și de așteptat - că doar abia așteptam să utilizez telescopul acolo]. După două zile norii au început să se împrăștie, ca până la orele 21 cerul să fie senin. Am scos telescopul în curte, l-am montat și m-am uitat în Stellarium să văd ce obiecte se pot vedea la ora aceea pe cer. Și spre surprinderea mea, Saturn era încă vizibil spre sud-vest. Pentru că nu era întuneric complet, am avut ceva probleme să localizez planeta prin telescop. După câteva minute de mânuit telescopul am reușit să o zăresc în ocularul de 25mm o bilă care ieșea în evidență față de restul  stelelor care mai erau vizibile. Am înlocuit ocularul cu cel de 10mm să văd mai de aproape, iar când am focalizat am rămas uluit de frumusețea ce o priveam. Planeta cu inele! Prima mea planetă văzută. Se spune că prima dragoste nu se uită; de aceea Saturn a rămas favorita mea.

Eu când privesc ceva prin telescop, îmi place să analizez atent subiectul dar și spațiul din jurul acestuia, din spatele acestuia mai ales când subiectul este o planetă [singurele obiecte care le poți vedea 3D prin telescop]. Privind Saturnul nu poți să nu te minunezi de felul în care această planetă plutește în eter și parcă trage după ea cei 4 sateliți care i-am putut eu vedea atunci. Într-adevăr ceva splendid.

Am așteptat cu nerăbdare să le arăt și părinților mei această superbă planetă, împreună cu sateliții ei. A fost ceva magic, ceva ce mi-a adus bucurie în suflet și plăcere!

A fost singurul obiect care l-am văzut în acea seară!

Credit: Voyager/JPL/NASA

Read More

Cum am început astronomia

Am creat blogul de astronomie din dorința de a face cunoscută astronomia în rândul românilor care îmi vor vizita blogul; de a îndemna românul să privească mai des cerul înstelat. Vă garantez eu că merită să alocați măcar 5 minute de contemplare a cerului când vă treziți în miez de noapte ca să beți o cană cu apă; nu aveți nevoie de un telescop sau de un binoclu, folosiți ochii din dotare și veți fi surprinși de frumusețea astrelor și de felul în care sunt așezate.
Am această pasiune pentru astronomie de aproape doi ani, însă curiozitatea produsă de privirea cerului înstelat am avut-o dintotdeauna. Recent am reușit să îmi pun pasiunea în practică și în Iulie 2011 mi-am cumpărat un telescop newtonian; este vorba despre un Sky-Watcher 150/750 Black Diamond de care sunt foarte mulțumit în momentul de față.

Acest instrument mi-a oferit posibilitatea de a vedea Luna pentru prima oară în viața mea. Îmi și aduc aminte când am ajuns cu telescopul acasă de la Constanța [poveste lungă, promit că voi scrie un articol despre această experiență] în jurul orelor 19 într-o zi toridă de 9 Iulie. Mi-am tras sufletul câteva minute după ce am urcat un etaj cu 28 kg în brațe, cât face telescopul cu tot cu montură, l-am despachetat și am așteptat să se însereze bine. Chiar în acea seară mi-am montat telescopul în fața geamului de la sufragerie și l-am fixat către Luna.

A fost o senzație extraordinară pentru mine să văd pentru prima oară Luna atât de aproape, craterele ei, cât și suprafața lispită de cratere (suprafață numită "mare") care era asemanatoare unei bucăți de marmură șlefuită, forma perfect rotundă a Lunii dar și ''plutirea ei'' pe cerul de deasupra. A fost ceva magnific! După ce am văzut Luna, mi-am îndreptat telescopul spre alte părți ale cerului, poate mai văd ceva frumos. Geamul de la sufragerie fiind orientat spre sud aș fi avut ce vedea, însă faptul că locuiesc în București își pune amprenta asupra cerului ascunzând frumusețile ce plutesc acolo sus. Deci am întâlnit pentru prima oară fenomenul numit poluare luminoasă. Inamicul numărul 2 al unui astronom amator de observații. Inamicul numărul 1 este bineînțeles cerul înnorat.

După două săptamâni am plecat în vacanța de vară împreună cu familia, la bunica mea, care locuiește într-o zonă fără poluare luminoasă; cerul este negru și Calea Lactee este de o frumusețe uluitoare. Acolo am putut folosi telescopul la capacitățile sale adevărate și am fost foarte mulțumit.
La început când am ajuns, mi-a fost greu să mă descurc pe cer, cu atâtea stele vizibile ochiului; în plus dacă îmi foloseam ochelarii de vedere, numărul stelelor se dublau, erau foarte clare, punctiforme, iar nu în ceață cum le vedeam cu ochii liberi! Când am ajuns la țară, singurele constelații care le cunoșteam și puteam să le identific pe cer erau, evident: Carul Mare, Carul Mic, Cassiopea și cam atât.

După câteva nopți petrecute afară, nu neapărat la observații, ci cu prietenii prin sat, având telefonul cu Google Sky la îndemană, am reușit să învăț și alte constelații și să le identific din prima: Scorpius, Sagittarius, Bootes, Hercules,Lyra, Cygnus, Sagitta și Delphinul (doar cu ochelarii de vedere) și Corona Borealis.

Cât despre observațiile făcute acolo, în următoarele articole!

Read More