Ziua Astronomiei 2015 (I)

Sâmbătă 25 Aprilie 2015, începând cu ora 16:30 și până noaptea târziu vă aștept în număr mare la intrare în parcul Herăstrău din București (intrarea de lângă metrou/Charles de Gaulle) pentru a sărbători împreună Ziua Astronomiei.

Vom învăța de la specialiști în domeniu despre Universul care ne înconjoară, vom face observații gratuite prin telescoape la soare, lună și planete și de ce nu și fotografii (pentru cei care vor veni cu aparatele foto DSLR de acasă).

Evenimentul este organizat de: Revista Știință&Tehnică în parteneriat cu: AstroMania / Ia cu stele / Institutul de Științe Spațiale / Centrul 2 FasTracKids / Editura Prut / Hive Advertising / Toyota / Samsung / Tipro

Inițializare în fotografii deep-sky

Deși dorința de a fotografia obiectele deep-sky a fost obiectivul meu de când am devenit astronom amator ca să zic așa, datorită lipsei de echipament adecvat acestui tip de fotografie, m-am rezumat doar la astrofotografie planetară și lunară.
Acum, ușor, ușor lucrurile se schimbă. A apărut și posibilitatea de a fotografia cerul și cu instrumente închiriate (controlate remote) la prețuri oarecum accesibile pentru un student și astfel am putut fotografia primele mele obiecte deep-sky.
Totuși obiectivul meu principal este să îmi pot cumpăra în cele din urmă o montură mai bună și motorizată care mă va ajuta enorm în specializarea pe acest tip de astrofotografie.
Până atunci mă rezum la a folosi echipamentul de top al altora! :)
Am făcut câteva teste mai întâi pentru a vedea capabilitățile echipamentului, apoi am scos prima fotografie de deep-sky.
abell1060
Clusterul Abell 1060
Fotografia este un singur cadru la o expunere de 300 sec. folosind un telescop wide field și anume Takahashi Sky 90 f/5.6
Camera foto a fost un Canon 1100D, iar montura Paramount ME.
În fotografie este vorba despre clusterul de galaxii din constelația Hydra (numit și Abell 1060).
Clusterul de galaxii Abell 1060 (Hydra Cluster) conține 157 de galaxii. Acesta se întinde pe o suprafață de aprox. 10 milioane de ani lumină și conține o proporție foarte ridicată de materie întunecată (dark matter). Cele mai mari galaxii ale clusterului sunt cele din centrul pozei (NGC 3309, NGC 3311 și NGC 3312), toate având un diametru de 150 de mii de ani lumină.
Cel mai îndepărtat obiect din această fotografie pe care l-am putut detecta și identifica este: PGC 31154 – o galaxie aflată la 261.4 milioane de ani lumină (în fotografie se vede ca o pată de lumină stânga-jos).

Fotografii de la eclipsa de soare din București

Vreme proastă pentru cei din București care s-au adunat ieri să vadă/fotografieze eclipsa. Dacă dimineața devreme cerul a fost predominant senin, în jurul orei 9 s-au adunat norii în straturi și au acoperit tot cerul. Stratul inferior părea ca un fel de ceață prin vizorul camerei foto și exact așa a și ieșit în fotografie.

Pentru că vremea s-a anunțat instabilă, nu m-am mai dus în Băneasa (unde plănuisem să merg să fotografiez eclipsa împreuna cu un alt amic astronom). Am rămas acasă și mi-am scos telescopul în fața blocului pe la ora 10:30. Am aliniat telescopul și mi-am montat filtrul și camera apoi l-am îndreptat către soare. NIMIC! Nu vedeam absolut nimic prin filtru (care reduce strălucirea soarelui considerabil). Am pus aparatul pe liveview și m-am jucat cu setările. La ISO1600 și expunerea de 1 secundă a început să se distingă soarele, dar din cauza norilor nu puteam focaliza.

Și așa m-am chinuit să focalizes și să trag un cadru decent timp de o oră. La 11:30 stratul superior de nori s-a răsfirat și am putut în sfârșit focaliza pe soare, însă a rămas stratul inferior subțire. Și am început să trag la cadre în rafală. Eclipsa se apropia de faza maximă. Și am tras în total 267 de cadre cu același moment al eclipsei. La scurt timp după aceasta au venit norii negri și au acoperit totul. Mi-am strâns instrumentele și am intrat dezamăgit în casă.

Am extras cadrele. Pe ecranul aparatului foto arătau decent, în calculator arătau groaznic. Am început prelucrarea însă nu am reușit mare lucru - am rămas cu o imagine finală cețoasă fără un contur bine definit și fără detalii.
Am ales pentru voi 3 dintre cele mai bune cadre!

Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București
Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București

Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București
Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București

Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București
Eclipsa parțiala 20 Martie 2015 București

Eclipsă de soare vizibilă din România în Martie 2015

Așa cum v-am spus la începutul anului, pe 20 Martie 2015 România va avea parte de o eclipsă de soare (nu totală ci parțială). Ultima eclipsă de acest fel vizibilă de pe teritoriul României a fost pe 4 Ianuarie 2011. Deși vremea a fost capricioasă atunci, am reușit să fac măcar o fotografie bună (pe vremea aceea încă nu aveam telescop).

Eclipsa parțială de soare din ianuarie 2011
Eclipsa parțială de soare din
4 Ianuarie 2011


Să revenim la eclipsa de anul acesta. Eclipsa va începe la ora 10:40 în vestul țării. În București aceasta va începe la ora 10:48, iar de la ora 10:58 aceasta va putea fi văzută din fiecare colț al țării.

În București maximul eclipsei va fi atins la ora 11:56, apoi la ora 13:04 va avea loc ultimul contact aparent al lunii cu soarele. Suprafața soarelui va fi acoperită de lună în proporție de 43%.
Pentru alte date tehnice și informații vizitați cu încredere site-ul celor de la Astroinfo.

Pentru cei din București care doriți să vedeți eclipsa în siguranță printr-un instrument optic și nu aveți unul, mă veți găsi Vineri 20 Martie 2015 de la ora 9:00 în parcarea CARREFOUR FEERIA (Băneasa) împreună cu alți astronomi amatori și instrumentele acestora.

Pentru a ține legătura și a vă informa de eventualele modificări mă puteți contacta pe pagina de Facebook a blogului sau la e-mail la: n.daniyyel@yahoo.com.

Și acum ATENȚIONARE

PENTRU CĂ ESTE VORBA DESPRE O ECLIPSĂ DE SOARE - NU PRIVIȚI SOARELE CU OCHII LIBERI ȘI ÎN NICIUN CAZ NU PRIVIȚI SOARELE PRINTR-UN INSTRUMENT OPTIC (BINOCLU/TELESCOP/MONOCLU/LUNETĂ ETC.) FĂRĂ UN FILTRU SOLAR ADECVAT ȘI INTACT. Acest lucru vă va produce leziuni GRAVE și FOARTE GRAVE ale ochilor și eventual pierderea DEFINITIVĂ a vederii.

Toate acestea fiind spuse, vă urez cer senin și păstrați-vă în siguranță! Nu priviți soarele fără echipament de protecție!

Un miliard de stele în fotografie

Da, exact așa! În decursul a 10 ani de muncă, o echipă de cercetători din 3 țări, au combinat mai multe imagini (în infraroșu) capturate de telescoapele din Hawaii și Chile iar rezultatul final a fost o super imagine în care sunt imortalizate 1 miliard de stele din galaxia noastră.

Atenție rezoluția finală este de 39300 x 3750 în format .tif

Aici aveți linkul cu imaginea în format .tif Un miliard de stele, iar aici aveți imaginea în mod interactiv unde puteți da zoom până la capăt Un miliard de stele interactiv


Mai jos sunt 2 capturi din imaginea imensă.
Un fragment din imaginea imensă. Mai jos este un close-up al acestei fotografii. 
Imaginea de mai sus în detaliu.

Cometa Lovejoy - fotografie

Aseară am reușit să fotografiez cometa însă doar cu aparatul foto + obiectivul și nu prin telescop. Datorită poziției cometei pe cer, este imposibilă încadrarea acesteia în raza telescopului..... asta doar dacă nu ies cu telescopul afară, iar pe gerul ăsta nu prea îmi vine. Așadar cometa Lovejoy - Canon 450D + obiectiv kit 18-55mm la focala de 55mm, f5.6, 30 sec la ISO 800.

cometa Lovejoy
Lovejoy

Cum vedeți cometa Lovejoy


Am văzut Lovejoy! Da, aseară am văzut cometa Lovejoy pentru prima oară și voi profita de cerul senin din zilele acestea pentru a o vedea din nou și a o fotografia!

Deși cometa a fost în cel mai apropiat punct față de Pământ pe 7 Ianuarie (la 70 milioane de km), poate fi observată foarte bine până pe 17 Ianuarie, după care urcă tot mai sus pe cer, pierde din strălucire și va fi mai greu de detectat pe un cer de oraș. Cometa C/2014 Q2 Lovejoy este o cometă cu o orbită foarte mare - aproximativ 11,000 de ani.

Așa că profitați de cerul senin și uitați-vă după cometă! Următoarea trecere a cometei va fi abia peste 8,000 de ani - deci... acum e timpul!

De ce aveți nevoie pentru a vedea cometa: 

- dacă locuiți în oraș aveți nevoie măcar de un binoclu pentru a o putea observa.
- dacă locuiți departe de oraș încercați mai întâi cu ohiul liber să o căutați pe cer, apoi încercați cu binoclul pentru o vedere mai bună.

Având o magnitudine curentă de 4.6 cometa este vizibilă cu ochiul liber din zone rurale, departe de lumina parazită a orașelor. Eu am încercat cu ochiul liber, și cu ochelari de vedere și nu am distins nimic de pe cerul meu de oraș.

Cum găsiți cometa și la ce să vă așteptați să vedeți:

1. Pentru un începător este cel mai bine să ieșiți afară din casă ca să aveți o vedere mai amănunțită a cerului.
2. Priviți către Sud și localizați "centura lui Orion". Centura lui Orion este reprezentată de cele 3 stele așezate în linie.
3. În dreapta centurii lui Orion, mai sus pe cer se află Aldebaran (o stea roșiatică).
4 (a)  Îndreptați-vă atenția asupra lui Aldebaran și observați că face parte dintr-un grup de stele în formă de V.
4 (b) Dacă nu ați reușit să distingeți acel V, mergeți mai mult către dreapta-sus până vedeți Pleiadele. O pată albicioasă pe cer - prin binoclu veți distinge 7-8 stele în formație identică cu Ursa Mare (Carul Mare)
5. Din vârful acelui V sau dreptul Pleiadelor faceți o plimbare cu binoclul, ușor în toate direcțiile (sus, jos, stânga, dreapta) până când o pată rotundă (cam cât jumate din dimensiunea lunii pline) și albicioasă/difuză vă atrage atenția. Aceea este cometa! Fixați-vă atenția apoi asupra ei și petreceți câteva minute pentru a o observa.

Fotografii se pot folosi de aparatele DSLR din dotare pentru a o fotografia, sau localiza! În poză arată mult mai bine decât în binoclu sau în telescop.
Orion, Aldebaran și Pleiadele
Către Aldebaran și Pleiade

Traiectorie cometa Ianuarie 2015
Traiectoria cometei în luna Ianuarie


Cer senin vă doresc și succes la localizarea cometei - pentru orice alte întrebări, folosiți secțiunea de comentarii!

Evenimente astronomice 2015

La mulți ani tuturor și un 2015 minunat!

Prima mea postare de pe anul acesta va fi evident despre evenimentele astronomice care ni le pregătește 2015.

Anul 2015 este unul bogat dpdv al evenimentelor astronomice pentru observatorii din România și nu numai! Un eveniment neașteptat a avut loc în România pe data de 7 Ianuarie la ora locală 03:06 când pe cerul nopții a fost semnalat apariția unui bolid cum nu am mai întâlnit până acum (cel puțin de când știu eu). Din păcate, deși eram răcit, la ora aia dormeam așa că am ratat evenimentul.
Și ca să fiu ironic, se pare că dintre toți cei 18 milioane de români, numai eu am fost cel care a ratat evenimentul. Toți românii erau trezi la ora aia, făcând cine știe ce... lăudându-se apoi pe Facebook că au văzut și ei bolidul! Mda...tipic românesc!

Așadar în ordine cronologică, în România, în anul 2015 vom fi martorii următoarelor evenimente:

  • 11 Ianuarie - Conjuncția Venus-Mercur (o puteți vedea și în seara aceasta dacă aveți senin)
  • 22 Februarie - Conjuncția Venus-Marte
  • 20 Martie - Eclipsă parțială de Soare - Soarele va fi acoperit în proporție de 50-60%. Cel mai important fenomen astronomic al anului!
  • 23 Mai - Saturn este la opoziție (perioada cea mai bună pentru observat planeta)
  • 12-13 August - maximul curentului de meteori al Perseidelor
  • 28 Septembrie - Eclipsă totală de Lună
  • 28 Octombrie - Conjuncție triplă între Venus, Jupiter și Marte (pe cerul dimineții)
  • 6 Decembrie - Conjuncție Lună-Marte (pe cerul dimineții)
  • 13-14 Decembrie - maximul curentului de meteori Geminide

Cer senin!

Distanțele dintre planetele Sistemului Solar

Zilele trecute vorbeam cu un amic despre planetele din Sistemul Solar și cum le poți vedea cu ochiul liber pe cer! Teoretic poți vedea și Uranus cu ochii liberi - asta deoarece se încadrează în magnitudinea limită pentru ochiul uman care este de 6.5. Uranus are magnitudinea de 6 - 6.2. Deci teoretic, de pe un cer negru, negru se poate vedea (asta dacă știi unde să te uiți). În practică e mai greu! Eu nu am reușit nici acum să văd Uranus (prin telescop) ... sau poate l-am văzut și nu știam că e acolo :) E cam greu cu planetele astea îndepărtate. Vorbim totuși de o distanță de 2.7 miliarde de km ...

Și acum că am ajuns la distanța dintre planete, mai jos aveți un grafic preluat de la planetsedu.com, unde găsim distanțele dintre planetele Sistemului Solar.

P.S: Acesta va fi ultimul meu articol pe anul acesta! Vin sărbătorile și mai mult ca sigur nu voi avea timp să mai scriu pe blog! Toate acestea fiind spuse, vă urez Sărbători Fericite și La Mulți Ani!
Să ne auzim cu bine în 2015!

Enjoy!


De laLaMedie (AU)Medie (Mile)Medie (Kilometri)
MercurVenus0.3330,675,41649,367,297
MercurPământ0.6156,703,04391,254,701
MercurMarte1.13105,040,062169,045,594
MercurJupiter4.81447,117,434719,565,760
MercurSaturn9.15850,545,6381,368,820,520
MercurUranus18.751,742,921,3892,804,960,081
MercurNeptun29.672,757,998,8064,438,568,833
VenusPământ0.2826,027,62641,887,404
VenusMars0.874,364,646119,678,297
VenusJupiter4.48416,442,017670,198,462
VenusSaturn8.82819,870,2211,319,453,222
VenusUranus18.421,712,245,9732,755,592,784
VenusNeptun29.342,727,323,3904,389,201,535
PământMarte0.5248,337,02077,790,893
PământJupiter4.2390,414,391628,311,058
PământSaturn8.54793,842,5951,277,565,818
PământUranus18.141,686,218,3472,71,3705,380
PământNeptun29.062,701,295,7644,347,314,131
MarteJupiter3.68342,077,371550,520,165
MarteSaturn8.02745,505,5761,199,774,925
MarteUranus17.621,637,881,3272,635,914,487
MarteNeptun28.542,652,958,7444,269,523,238
JupiterSaturn4.34403,428,204649,254,760
JupiterUranus13.941,295,803,9552,085,394,322
JupiterNeptun24.862,310,881,3733,719,003,073
SaturnUranus9.6892,375,7511,436,139,562
SaturnNeptun20.521,907,453,1683,069,748,313
UranusNeptun10.921,015,077,4171,633,608,751


Luna și Saturn - fotografie prin telescop

Și pentru că v-am promis că o să caut și celelalte (s-a dovedit a fi cealaltă) pozeă cu Saturn, o să mă țin de cuvânt și o pun aici împreună cu 5 cadre ale satelitului nostru natural: Luna. Pozele au fost făcute prin camera foto planetară dedicată QHY5L-II pe 19 Iulie 2013 (am ales această dată cu un scop). Calitatea fotografiilor este ridicată la Lună. La Saturn însă, imaginile sunt departe de ce am reușit cu DSLR-ul la fotografierea planetei Saturn din Martie 2013.

La Saturn rezultatul a fost oarecum satisfăcător, transparența cerului nu a fost prea grozavă și nu în ultimul rând, chiar am nevoie de un Barlow mai mare pentru Saturn. Barlow-ul din dotare care marește distanța focală de 2 ori nu este suficient, planeta fiind prea mică pentru a vedea detalii. La Lună a fost mult mai bine în ciuda turbulențelor destul de mari. Am prelucrat și zone mai interesante de pe suprafața Lunii precum: craterul Plato, Copernicus, Schiller și preferatul meu craterul Clavius.

În a 3-a imagine aveți o panoramă cu Luna!
Datorită cipului mic al camerei, a trebuit să împart Luna în 4 zone de captură! Abia așa reușind să cuprind toată suprafața Lunii. Pentru fiecare zonă am tras 2500 de cadre tiff. În total am tras aproximativ 10.000 de cadre tiff. Pentru fiecare zonă în parte s-a făcut stack din cele 2500 de cadre tiff, iar apoi stitching și editare în Ps. Captura a durat în jur de o oră cu tot cu repoziționări și perioade de așteptare ca atmosfera să se calmeze! Stackingul și editarea a durat mult mai mult - în jur de 3 zile.

Instrumentele utilizate:
  • Camera de achiziție: QHY5II-L cu cip monocrom
  • Telescop: Skywatcher 150/750mm Black Diamond pe montură NEQ3-2


De ce am ales data de 19 Iulie 2013 ? Păi pentru că în acea zi, la ora 21:27 GMT, sonda spațială Cassini care se află la un miliard de km distanță orbitând în jurul planetei Saturn, și-a îndreptat obiectivul către Pământ și ne-a fotografiat în același cadru cu imensa planetă Saturn, Marte și Venus.

Iar în timp ce Cassini ne fotografia, de la etajul 1 al unui bloc din București, la o distanță de un miliard de km, aveam la rândul meu camera îndreptată către Saturn și Cassini :)
Craterul Copernicus
Craterul Copernicus

Craterul Clavius
Craterul Clavius (craterul cel mare de sus-stânga)


Craterul Schiller
Craterul Schiller (mijloc)

Craterul Plato
Craterul Plato (dreapta jos)

Saturn
Saturn

Saturn și Terra (steaua albastră de sub inele) Credit: Cassini/NASA




Jupiter fotografiat prin telescop

Până în momentul de față, am reușit să capturez planeta Jupiter doar de 2 ori. Prima oară cu ocazia ocultației din Iulie 2012, iar a 2-a oară în noaptea de Revelion tot în 2012. La Jupiter nu am de spus o poveste asemănătoare celei cu Saturn fotografiat prin telescop - e adevărat că eram privit cam ciudat de trecători în noaptea de Revelion cu telescopul în stradă. Mai jos aveți rezultatele destul de slabe - făcute printr-o săpunieră ținută în mână. :)

Jupiter Iulie 2012

Jupiter Decembrie 2012

Saturn - fotografie prin telescop

Doar două fotografii ale planetei Saturn le-am păstrat în PC pentru că arată foarte bine diferența dintre ceea ce poți face cu un simplu webcam și cu un aparat DSLR bun. Imaginile sunt grăitoare. Ambele fotografii sunt făcute în luna Martie pe un ger năpraznic doar că la un an distanță una de cealaltă. Fotografia din Martie 2012 a fost și prima mea captură foto a planetei Saturn - apoi între timp au urmat și alte capturi cu diferite camere slăbuțe dpdv  al calității imaginii(le voi urca și pe acelea imediat ce le găsesc prin cloud).

În cele din urmă după un an de teste în care mi-am îmbunătățit tehnica foto și cea de procesare a imaginii, mi-am zis: hai să încerc cu un DSLR. Dar de unde fac eu rost de un DSLR?
Așa că am rugat un amic să-mi împrumute aparatul lui (un Canon 500D) pentru câteva seri. După lungi insistențe, am reușit să-l conving să mi-l împrumute pentru o seară măcar. Acum a rămas întrebarea: unde mă duc să fotografiez planeta? Pentru cele mai bune rezultate trebuia să fac acest lucru afară în câmp și când planeta se afla deasupra capului...adică la ora 4 dimineața. Mi-am ales ca locație un câmp de la marginea orașului, mi-am adunat instrumentele, plus un spray paralizant și un baston cu electroșoc de 2 milioane de volți (better safe than sorry), le-am urcat în mașină și hop la drum!

Am ajuns acolo pe la ora 3 și ceva, până mi-am instalat telescopul cu toate cele necesare s-a făcut 3:30. Am aruncat un ochi la Saturn care fierbea în ocular și am zis că trebuie să mai aștept până se aclimatizează telescopul. Am aruncat o privire în jur și totul era okay, mai puțin gerul îngrozitor de afară. Și s-a făcut și ora 4. Saturn se mai "calmase în ocular" și am zis că e timpul să încerc o captură video. Am dat drumul la aparat să captureze clipuri de câte 1 minut fiecare. Nu trec 5 minute că mă trezesc cu o mașină de poliție cu girofarurile în funcțiune ce se îndrepta spre mine. Eu fiind foarte aproape de CET Progresu și aveam și pozițiile puse la mașină am fost detectat imediat ca suspect de către vigilenții agenți de poliție.

Au tras mașina la vreo 10 m de mașina mea, au coborât din mașină și s-au îndreptat spre mine. Doi tipi pe la vreo 30-35 de ani. Ne-am salutat cu bună dimineața, după care unul din ei: ce aveți acolo ?
Și le-am prezentat băieților telescopul și le-am spus ce pozez. Vaiiii și se poate vedea așa ceva prin telescop ? Și cum arată ? Pot să văd ?

Am oprit aparatul de fotografiat care deja își făcuse treaba între timp și le-am arătat băieților Saturnul, Luna, M3, M4, M5, M13 (la care au rămas cu gura căscată) și Ring Nebula. Și uite așa am avut și pază asigurată și am și socializat cu altcineva decât cu gândurile mele!

Mai jos pozele!

Saturn 3 Martie 2013 (adăugată ulterior)
Saturn Martie 2013 DSLR
Saturn 3 Martie 2013
primul meu Saturn
Primul meu Saturn 31 Martie 2012

Echipamentul meu astronomic

Așa cum am menționat dacă ați citit pagina despre mine, dețin un telescop reflector (newtonian) produs de firma Sky-Watcher cu o apertură de 150mm și distanța focală de 750mm. Raportul focal f/5 al telescopului este un avantaj atât pentru astrofotografie (fiind necesar timpi de expunere mai mici) cât și vizual, imaginea nu se întunecă foarte tare la grosismente mari. Montura este una de tip ecuatorială 3-2 cu un trepied de oțel de 2″ foarte solid.
De curând mi-am achiziționat și un Canon 450D pentru fotografii de calitate mai bună și urmează să îmi motorizez montura pentru a putea fotografia și obiecte deepsky (glaxii, nebuloase, roiuri stelare). Așa că deocamdată o să mă rezum la fotografie lunară, solară și planetară.
Pentru captura de imagini prin telescop, pe lângă 450D, mă mai folosesc și de o cameră foto dedicată și anume un QHY5L-II monocrom. Între timp de când am telescopul pe lângă accesoriile din dotare (un Super 25mm, Super 10mm și Barlow 2x) mi-am mai cumpărat și un ocular SkyWatcher UWA Gold Line de 6mm pentru planetare mai mult, dar e bun și la obiecte luminoase cum ar fi M42, Dumbbell nebula și altele.
Cu ocazia tranzitului venusian pe suprafața Soarelui mi-am cumpărat și un filtru solar Baader pentru vizual dar este bun și la fotografie. Apoi mai târziu am văzut un binoclu interesant la Lidl și după ce am vazut părerile foarte bune ale unor prieteni de ai mei (astronomi amatori) l-am cumpărat și sunt chiar mulțumit de el; este vorba de Auriol 10x50. Mai jos aveți câteva fotografii cu accesoriile și cu telescopul.
filtrul solar
Filtrul solar

ocularele mele
Ocularele

Telescopul meu
Telescopul în locul de observații

Eu și telescopul pe balconul hotelului Intercontinental
Eu și telescopul meu (cel negru din fundal)

cutia binoclului
Binoclul Auriol

husa binoclului
Vine și cu husă :)

binoclul Auriol 10x50 din Lidl
Add caption

binoclul Auriol 10x50 din Lidl

cutia camerei
Camera pentru imagini planetare

camera este micuță dar rea
Este micuță și rea

QHY5L-II cu cipul la vedere
QHY5L-II

Star Party Național

Trebuie neapărat să vă povestesc despre experiența mea de la prima ieșire la stele (star party) la nivel național organizată în România. Am trăit o experiență grozavă, într-un cadru de vis, cu niște oameni de calitate și bun simț.

Perioada: 10-12 Mai 2013
Locația: Plaiul Lisei, Sâmbăta de Sus, județul Brașov – o zonă aflată la poalele munților Făgăraș
Participanți: aprox. 40 de persoane – membri ai forumului astronomy.ro

Cadrul natural a fost unul extraordinar, am avut parte de o vreme incredibilă având în vedere că în munții Făgăraș zilele/nopțile senine sunt foarte rare ( sub 30 pe an) iar noi am avut 2 nopți senine consecutive.


În prima seară datorită oboselii acumulate pe drum, nu am fost în stare să îmi fac un plan concret de observații, așa că am văzut ce mi-a căzut mai la îndemână adică obiectele cu care eram familiarizat. Aici s-a numărat roiul globular M13, M57 – Ring nebula, M44 – Beehive cluster, Mel 111 – un roi deschis foarte drăguț, iar cea mai mare parte a observațiilor prin telescop a fost axată pe Saturn. După care am luat binoclul din dotare Auriol 10×50 și m-am plimbat pe tot cerul de la un capăt la celălalt fiind întins pe spate; este o senzație extraordinară să privești cerul așa – recomand!

În ultima seară am fost odihnit, cerul a fost mult mai bun dpdv al transparenței și a seeing-ului așa că m-am apucat de vânat obiecte pe care nu le mai văzusem până în prezent. Mi-am aliniat pentru prima oară montura pe Polaris și am trecut la vânătoare. Pentru că M51 este galaxia mea preferată, nu m-am putut abține să nu trec și pe la ea – acesta fiind primul obiect deepsky al serii. Am invitat și câțiva colegi să privească această galaxie magnifică prin telescopul meu, iar ca urmare am fost si eu invitat să privesc M57 și M51 printr-un Dobsonian de 400mm  f/4.4  :O.
Cum s-a văzut prin acest "monstru"? Păi M57 s-a văzut clar mult mai bine și am văzut și ceva nuanțe de roșu și parcă și ceva verzui, iar la M51 s-au văzut brațele spirale în detaliu observând la fel nuanțe de roșu deschis, apropiat de roz.
După experiența prin telescopul monstru, am trecut mai departe la observații prin telescopul meu. Următoarele obiecte au fost:

M64 – Black Eye galaxy – o galaxie spirală localizată în constelația Coma Berenices la o distanță de 24 ± 2 milioane de ani lumină depărtare de Pământ. Galaxia are magnitudinea aparentă de 8.4 iar pentru a o localiza m-am folosit de roiul deschis Mel 111. Se observă cum mijlocul galaxiei este mult mai strălucitor în timp ce marginea este obscură.
Galaxia Black Eye
M64 - Black Eye Galaxy; Credit: astronight.com
M94 – o galaxie spirală aflată pe cer aproape de M51 adică tot în constelația Canes Venatici însă la o depărtare de 16 ± 3 milioane de ani lumină. Cu o magnitudine aparentă de 8.99 am reușit să o găsesc extrem de repede, fixând telescopul la jumătatea distanței dintre cele două stele ale constelației. De acolo a fost foarte simplu să dau de aceasta! Galaxia prezintă 3 “straturi” ca să zic așa și anume: stratul din interior care este mai stralucitor, stratul care îl înconjoară pe acesta adică stratul de mijloc care este mai slab stralucitor dar evident și stratul exterior (halo-ul) care este vizibil foarte slab și uneori cu vedere periferică.
M94
M94; Credit: mistisoftware.com
M104 – Sombrero galaxy – o galaxie spirală nebarată (adică fără acea bară centrala tipică galaxiilor spirale) localizată în constelația Fecioară undeva la 29 ± 2 milioane de ani lumină depărtare. Este localizată într-un câmp mai sărăcăcios de stele chiar lângă un asterism interesant sub formă de 7 sau L, depinde cum aveți orientat telescopul. La prima vedere se distinge doar o dungă subțire de lumină. La o privire mai atentă se vede cum apare ca din minune acel halou în jurul acelei dungi subțiri de lumină. Am stat și m-am uitat la ea minute în șir minunându-mă de priveliște. Fantastic!
Sombrero M104
M104 - Sombrero Galaxy; Credit: NASA
Tripletul din Leo - este vorba de 3 galaxii (M65, M66, NGC3628)  grupate într-un câmp foarte restrâns din constelația Leul. M65 este localizată la 35 milioane de ani lumină, M66 care este și cea mai strălucitoare din grup este localizată la 36 ± 4 milioane ani lumină, iar NGC 3628 la 35 milioane ani lumină. M65 și M66 sunt galaxii spirale intermediare, iar NGC3628 este o galaxie spirală nebarată și este și cea mai slab strălucitoare dintre acestea.
M65, M66, NGC3628 Leo's Triplet
M65, M66, NGC3628 Leo's Triplet; Credit: astronomyphotos.com
M27 – Dumbbell nebula – este o nebuloasă planetară în constelația Vulpelcula la o distanță de aprox. 1300 ani lumină și una dintre preferatele mele ca de altfel și ale altor amatori.
M27 Nebuloasa Dumbbell
M27 - Dumbbell Nebula; Credit: princeton.edu
M3, M4, M5 - roiuri globulare deosebit de spectaculoare pe un cer fără poluare luminoasă cum a fost cerul de la Lisa.
Roiul Globular M3
M3; Credit: S. Kafka & K. Honeycutt
Roiul Globular M4
M4; Credit: Rolf Wahl Olsen
Roiul Globular M5
M5; Credit: ESA/HUBBLE/NASA
Cam astea au fost observațiile din acea seară. Mai jos câteva poze de la reuniune! :)