Neptun

Neptun este a 8-a și cea mai îndepărtată planetă de la Soare. Orbitează în jurul Soarelui la o distanță medie de aproximativ 4.5 miliarde de km, având nevoie de 164 de ani pentru a completa orbita.

În 2011 Neptun a completat prima sa rotație în jurul Soarelui de la descoperirea acesteia în 1846, deși conform desenelor lui Galilei, el ar fi fost primul care a observat planeta în 1612 însă a confundat-o cu o  stea. Structura internă a planetei este asemănătoare cu cea a lui Uranus, în mare parte hidrogen și heliu iar restul amoniu, metan și apă.
Neptun prezintă și ea inele însă mult mai subtile ca cele ale lui Saturn și 13 luni, cele mai cunoscute fiind: Triton, Proteus, Naiad, Thalassa, Despina, Galatea și Larissa.

Observarea planetei: Neptun are o magnitudine aparentă medie situată între 7.7 și 8.0 neputând fi văzută cu ochiul liber. Un binoclu puternic sau un telescop poate revela discul albăstrui al planetei asemănător în aparență cu cel al planetei Uranus – minus tenta verzuie.

Cer senin și baftă la observarea planetei!

Date pe scurt:

• Dimensiune: aproape de 4 ori mai mare ca Pământul în diametru
• Diametru: 49,528 km
• Suprafața: Un strat lichid acoperit de nori groși - furtuni violente și constante
• Atmosfera: Hidrogen, heliu, metan și amoniac
• Temperatura: –214°C
• Perioada de rotație în jurul axei: 16 ore și 7 minute
• Perioada de rotație în jurul Soarelui: 165 ani
• Distanța de la Pământ: 4 miliarde și 300 milioane de km în cel mai apropiat punct
• Distanța medie de la Soare: 4 miliarde și 497 milioane km
• Sateliți: 13
• Inele: 4

  

  Neptun; Credit: Voyager/NASA

Read More

Uranus

Uranus este a 7-a planetă de la Soare și orbitează în jurul acesteia la o distanță medie de 2 miliarde și 877 milioane de km într-o perioadă de 84 de ani.

Diametrul planetei la ecuator este de 51.118 km fiind astfel de 5 ori mai mare decât Terra. Este de asemenea o planetă joviană asemănătoare în compoziție cu Neptun, însă astronomii le plasează într-o categorie diferită și anume cea de giganți de gheață datorită compoziției chimice diferite față de cea a planetelor Saturn și Jupiter.

Uranus prezintă  un sistem de inele întunecate și numeroase luni (27 cunoscute) dintre care cele mai cunoscute sunt: Titania, Ariel, Miranda și Umbriel. Uranus prezintă o caracteristică deosebită în rândul planetelor prin faptul că se rotește în jurul axei sale paralel cu elipsa (axa de rotație în jurul Soarelui)- restul planetelor se rotesc aproape perpendicular cu elipsa.

Observarea planetei: Uranus are o magnitudine aparentă ce variază între 5.9 și 5.32 fiind la limita vizibilității ochiului uman. Văzută printr-un telescop mediu (6″ sau 150mm diametru) planeta apare ca un disc de culoare verde-albăstruie cu o ușoară umbrire a discului care o distinge de o stea oarecare. Pentru a putea vedea sateliții mai mari ai planetei este necesar evident un telescop mare de cel puțin 250mm în diametru.

Date pe scurt:

• Dimensiune: De 4 ori mai mare ca Pământul în diametru
• Diametru: 51,810 km
• Suprafață: puține sunt cunoscute
• Atmosfera: Hidrogen, heliu și metan
• Temperatura: –214°C
• Perioada de rotație în jurul axei: 17ore
• Perioada de rotație în jurul Soarelui: 30,685 zile sau 84 ani
• Distanța de la Pământ: 2 miliarde și 586 milioane de km în cel mai apropiat punct
  
• Distanța medie de la Soare: 2 miliarde și 870 milioane km
• Sateliți: 27
• Inele: 11

  

  Uranus; Sursa: Wikipedia

Read More

EVENIMENT - Ocultația Jupiter - Lună

Pe data de 15 Iulie 2012 am avut parte de un alt eveniment care din punctul meu de vedere este mult mai spectaculos decât tranzitul lui Venus, nu la fel de rar ce-i drept; este vorba despre ocultația lui Jupiter de către Lună – adică trecerea planetei Jupiter prin spatele Lunii – ca să înțeleagă și baba de la Dâlga.

Ultima ocultație planetară vizibilă din România a avut loc pe 1 Decembrie 2008 atunci când Luna a ocultat planeta Venus. Următoarea ocultație vizibilă din România se va produce pe 21 August 2024 și implică ocultația lui Saturn de către Lună. La noi în țară ocultația s-a produs în zorii zilei, la ora 04:16 și a durat până la 05:21 când planeta Jupiter a reapărut din spatele Lunii.

Din nou un eveniment foarte matinal, care prezenta o problemă pentru mine în ceea ce privește locul perfect de observație. În cele din urmă am reușit să imi găsesc un loc excelent pentru a vedea ocultația în pace, liniște și siguranță: sus pe bloc! În seara dinaintea ocultației am făcut rost de chei de la un vecin și am așteptat să apună soarele înainte de a încerca să mă urc pe bloc cu toate instrumentele. Așa că pe la 9 am început să mă pregătesc. Mi-am cărat cu grijă dar cu greu telescopul împreună cu trepiedul, montura și toate accesoriile sus pe bloc și le-am și montat ca să fie totul gata pentru dimineață. Era o atmosferă calmă, liniștită, vantul nu bătea deloc iar răcoarea a început să se instaleze în sfârșit după o zi toridă.

După ce am instalat telescopul am aruncat o privire spre cerul senin și am văzut Saturnul care era încă destul de sus pe cer spre SW și la o mică depărtare de el, Marte, planeta roșie :) Nu am putut să nu încerc să le observ așa că am îndreptat telescopul către ele pe rând. Saturnul s-a văzut foarte frumos deși imaginea încă fierbea ușor pentru că optica nu era încă obișnuită cu temperatura de afară. La Marte am văzut calota polară dar în rest nu am văzut detalii pe suprafața planetei. Apoi m-am gândit că și Andromeda era cam deasupra capului meu și am încercat să o observ și pe aceasta pentru prima oară din București. Am găsit-o cu puțin efort, dar am fost foarte dezamăgit de cum se vedea din cauza poluării luminoase a orașului. Am lăsat telescopul singur pe bloc și am coborât. "Mâine va fi o zi superbă!" - mi-am zis.

Ceasul m-a trezit  la 03:30, mi-am pregătit o pătură să o iau cu mine sus și o sticlă de energizant să mă trezească bine și am ieșit din casă. Din clipa în care am ajuns pe bloc și când am văzut priveliștea uimitoare din fața ochilor nu mi-a mai trebuit niciun energizant. M-am trezit instantaneu!
Aveam o semilună superbă înaintea mea, cu Jupiter la o distanță de un deget de aceasta  și strălucitoarea Venus ceva mai jos. Pleiadele se vedeau superb mai sus de Lună, iar sub Lună  Hyadele (mai greu de observat fără o pereche de ochelari ce-i drept).

Am admirat priveliștea un timp, apoi am început să fotografiez evenimentul. Cu ochii liberi se vedea superb, în telescop se vedea magnific. Mai jos aveți fotografiile de la ocultație!

Luna, Venus și Aldebaran

Luna, Jupiter și Venus

Luna și Jupiter

Luna și Jupiter

Luna, Jupiter și Venus

Luna și Jupiter

Jupiter în ocultație

Jupiter în ocultație

Jupiter în ocultație

Add caption

Vedere de pe bloc

Altă vedere de pe bloc

Jupiter în ocultație

Read More

Saturn

Saturn este cea de-a 6-a planetă de la Soare și a doua ca dimensiune din Sistemul Solar. Orbitează în jurul Soarelui la distanța medie de un miliard și 433 de milioane de km, completând orbita în 29.45 de ani.

Asemenea lui Jupiter, Saturn este o planetă gazoasă deoarece îi lipsește o suprafață solidă deși se crede a avea un miez solid. Dacă primele patru planete erau numite planete telurice (terestre), următoarele planete de la Jupiter până la Neptun sunt numite planete joviene (asemănătoare lui Jupiter). Atmosfera planetei prezintă benzi paralele asemănătoare cu cele ale lui Jupiter însă mult mai puțin pronunțate. Saturn face o rotație completă în jurul axei sale în 10 ore și 14 minute la ecuator – deci o zi pe Saturn durează mai puțin de jumătate de zi terestră. Sonda Voyager în călătoria sa a întâlnit pe Saturn cele mai violente furtuni din Sistemul Solar cu vânturi ce depășesc 1500 km/h.

Una dintre cele mai importante caracteristici sunt inelele din jurul acesteia care nu sunt altceva decât bucăți de rocă și gheață cu mărimi diverse  care orbitează în jurul planetei. Saturn are 62 de sateliți naturali (luni) cei mai mulți din Sistemul Solar. Cei mai cunoscuți dintre aceștia sunt: Enceladus, Tethys, Dione, Rhea, Titan și Iapetus – Titan fiind cea mai mare având un diametru cu 50% mai mare decât al Lunii noastre. Titan este o lună foarte interesantă și promit că voi reveni asupra acesteia cu un articol special.

Observarea planetei: Saturn are o magnitudine aparentă ce variază între +1.47 și -0.24 și este vizibilă cu ochiul liber pe cer sub forma unei stele de culoare gălbuie. La o mărire de 25x se poate distinge inelul din jurul planetei (la prima vedere pare o planetă cu urechi la acest grosisment). Mergând mai departe, la 60x inelul este foarte bine definit; între 80-120x diviziunea Cassini (spatiul dintre inele) iar planeta prezintă detalii foarte fine. Dacă aveți o noapte cu condiții foarte bune și un telescop de dimensiuni medii puteți merge și mai departe până la 250x unde experiența este una de-a dreptul orgasmică. De asemenea se pot observa sateliții planetei în frunte cu Titan.
Date pe scurt:

• Dimensiune: De 10 ori mai mare ca Pământul în diametru
• Diametru: 120,660 km
• Suprafață: Lichid și gaz
• Atmosfera: Hidrogen și heliu
• Temperatura: –178°C
• Perioada de rotație în jurul axei: 10 ore, 40 min, 24 sec
• Perioada de rotație în jurul Soarelui: 29.5 ani
• Distanța de la Pământ: 1 miliard și 197 milioane de km în cel mai apropiat punct
• Distanța medie de la Soare: 1 miliard și 427 milioane de km
• Sateliți: 31
• Inele: 1,000?

Read More

Jupiter

Jupiter este a cincea planetă de la Soare și este și cea mai mare planetă din Sistemul Solar.

Orbitează în jurul Soarelui la o distanță medie de 778,547,200 km, completând orbita în 11.8 ani.
Este o planeta gazoasă, este asemănătoare cu o stea în compoziția sa însă Jupiter nu a crescut destul de mult pentru a începe fuziunea atomilor. În prezent sunt cunoscute peste 50 de luni care aparțin lui Jupiter. Cele mai faimoase fiind dintre aceastea sunt cele 4 luni galileene vizibile și printr-un telescop și anume: Io, Europa, Ganymede și Callisto. Jupiter are un camp magnetic extrem de puternic și o atmosferă foarte groasă.
Pe suprafața sa se poate observa segregarea atmosferei exterioare în mai multe benzi de culoare închisă ce rezultă în turbulențe și furtuni violente de-alungul acestora. Cea mai cunoscută proeminență a planetei este Marea Pată Roșie care este defapt o furtună care datează cel puțin din secolul 17 când a fost observată pentru prima oară prin telescop. Așa cum am menționat mai sus, Jupiter este compus mai mult din gaz și material lichid către centrul planetei, cu un miez format din piatră și gheață. O caracteristică importantă de reținut este faptul că masa planetei Jupiter este de 2.5 ori mai mare decât masa tuturor planetelor din Sistemul Solar adunate la un loc.

Observarea planetei: Are o magnitudine aparentă ce variază de la -1.6 până la -2.94 fiind al treilea corp vizibil în funcție de strălucire după Lună și Venus. Este vizibilă foarte bine cu ochiul liber, având aspectul unei stele cu excepția faptului că deseori nu scintilează cum fac stelele. Pentru a vedea însă cei 4 sateliți ce orbitează în jurul planetei este necesar cel puțin un binoclu cu o magnificație de 10x. Iar dacă vreți să mergeți și mai departe și doriți să vedeți detalii pe suprafața planetei: benzile ecuatoriale, marea pată roșie este necesară o magnificație de cel puțin 25x – un telescop mic și cu o optică bună este perfect pentru a observa această planetă strălucitoare.

Date pe scurt:

• Dimensiune: De 11 ori mai mare în diametru ca Pământul
• Diametru: 142,800 km
• Suprafața: Gaz și lichid
• Atmosfera: Nori de praf colorați formați din hidrogen, heliu, metan, apă și amoniac. Marea Pată Roșie este defapt o furtună intensă de dimensiuni mai mari decât Pământul
• Temperatura: în medie –148°C
• Perioada de rotație în jurul axei: 9 ore și 55 minute
• Perioada de rotație în jurul Soarelui: 12 ani
• Distanța de la Pământ: 591 milioane km în cel mai apropiat punct
• Distanța medie de la Soare: 778.3 milioane km
• Sateliți: 63
• Inele: 4

  

  Credit: NASA

Read More